Publicat in octombrie 25, 2011 de Oreste Teodorescu in Spiritualitate
 
 

Duhurile Naturii si influenta lor asupra oamenilor


Intreaga gandire antica celebra geniile si duhurile naturii. Stramosii nostri credeau in inteligenta si sufletul materiei si celebrau toate duhurile muntilor, apelor, padurilor pe care le considerau de origine divina. Grecii le numeau nimfe, iar latinii lymfe. Istoricul Pausanias, calatorind in Grecia scrie despre templele inchinate nimfelor la marginea raurilor : „Nimfele se numesc Calliphaeia, Synallaxis, Pegaia si Iasis. Cei ce se scalda in apele acestea se vindeca de durere si oboseala.” Latinii credeau ca un contact direct intre nimfe si oameni ar fi fost periculos pentru cei din urma. Tacitus descrie in Anale cum un grup de soldati au vazut lymfele si cuprinsi de nebunie s-au macelarit intre ei. Aceste genii ale naturii se clasificau in functie de regiunile pe care le strabateau. Nimfele apelor se numeau oceanide, naiade sau nereide. Cele ale muntilor-oreade, ale padurilor-driade, ale poienilor-alseide, ale lacurilor si mlastinilor-limnade. Natura acestor entitati este superioara din moment ce o nimfa, Adrasteia l-a crescut pe Zeus in Creta. Insusi Ovidiu, marele poet exilat la Tomis a scris in Metamorfoze despre regele tiran Eriscitone care s-a incapatanat sa taie un copac plin de driade sfidand-o pe zeita Demetra. Intrucat, tiranul a incalcat legea naturii, ucigand un arbore protejat de nimfe, Demetra il blesteama sa moara de foame. Ovidiu descrie apoi, ceremonialul inchinat nimfelor si zeitei. Copacul era impodobit cu ghirlande si coronite din flori colorate, la radacina i se puneau turte din miere si vin dulce. Oamenii dansau in jurul trunchiului fiind convinsi ca printre ei se zbenguie si driadele. In Theogonia, Hesiod le dedica niste versuri: „Din sfanta Glie se trag Muntii falnici, lacasul pururea indragit/ De nimfe ce intotdeauna au vecuit prin vai muntoase…” Relatia lor cu oamenii este armonioasa si benefica atata vreme cat sunt respectate. Nimfele sunt vindecatoare si profetice, invatandu-i pe medici tainele tuturor plantelor. Ele au grija de toate fiintele care locuiesc sau se ratacesc prin munti si paduri. Nimfele il cresc pe Hercule dupa ce a fost abandonat de catre mama sa intr-o poienita. Se credea ca sub protectia nimfelor corpul omenesc sau trunchiul copacului ramaneau sanatoase si tinere. Zeii, uneori se indragosteau de aceste nimfe, cunoscuta fiind povestea dintre Dafne si Apollo. Acest cult al geniilor naturii se regaseste in tot patrimoniul credintelor antice,celtii, scotii sau britii numind geniile naturii gnomi, elfi, ondine sau salamandre, in functie de elementul pe care-l guvernau: pamant, aer, apa si foc…Aceste credinte in inteligenta materiei au continuat sa reziste in timp pana astazi, obicieiurile populare celebrand aceste duhuri protectoare, in ciuda rationalismului materialist sau a dogmatismului religios. Noi le numim zane, iele, sanzaiene…