Publicat in octombrie 5, 2011 de Oreste Teodorescu in Spiritualitate
 
 

Natura divina a zeilor


Motto: „Vrei sa fi iubit de zei? Fii bun! (Seneca)
Foarte interesanta este parerea ganditorilor greco-latini despre natura divina. Sallustius gaseste cateva caracteristici generale ale esentei zeilor, printre care faptul ca ea nu este saparata de Cauza Primirdiala, este transecedentala spatio-timpului, nu are nevoie de expresie materiala si nu poate fi niciodata distrusa. El conchide: „Esentele zeilor nu au venit niciodata in existenta pentru ca ceea ce este etern nu poate lua fiinta!” Misiunea zeilor se aseamana izbitor cu cea a ingerilor. Providenta lor divina lucreaza atat in planul material cat si in cel spiritual, iar misiunea lor este grija lumii si a omului. Asemenei Naturii Superioare a Cauzei Primordiale, esenta divinitatilor are o dubla exprimare: vazuta si nevazuta, iar zeii sunt deopotriva necreati si eterni. Fiind, asadar, din aceasi natura cu Dumnezeu zeii fac binele, nu se schimba niciodata si evolueaza odata cu expansiunea Cauzei Primordiale in infinitatea universala. Oamenii, care sunt o creatie a zeilor sunt pusi in fata uneia dintre cele mai dificile alegeri in viata lor: unirea sau despartirea de planul divin. Ramanem in comuniune cu zeii prin faptele noastre bune si prin credinta in superioritatea lor fata de noi si ne separam de lumina lor binecuvantata cand ne lasam ispititi de rautate. In Elemente de teologie, Procles scrie: „Daca exista o bunatate divina aceasta determina substanta zeilor caci desi acestea au toate cele trei atribute- cunoastere, potenta si bunatate- totusi substanta lor este caracterizata si natura proprie lor determinata de ceea ce este mai inalt, adica bunatatea”!
-va urma-