Publicat in octombrie 4, 2011 de Oreste Teodorescu in Spiritualitate
 
 

Despre zei si mituri


Din izvoarele intelepciunii antice, aflam ca intre zei si oameni a existat din totdeauna o comunicare. Fie omul, prin invocare, rugaciune sau sacrificii capta bunavointa zeilor, fie acestia interferau cu viata cotidiana, modificand destine. Se poate pune o intrebare simpla: daca zeii sunt nemuritori si s-au manifestat in viata tuturor popoarelor care au crezut in ei, de ce nu ar mai fi la fel de activi si astazi? In epocile mai moderne, si mai ales sub influenta dogmatismului monoteist, impus cu forta bruta dar si cu persuasiune de catre Biserica, in cartile de mitologie, zeii apar ca niste personaje fantastice, de poveste, nicidecum ca niste entitati reale, care se manifesta in diferite planuri: Empireu, Pamant, Tartar…Dar daca acestia nu au disparut, locuiesc undeva, pot fi evocati si chiar se manifesta in viata oamenilor? Teologii gnostici ii considera pe unii zei ca fiind ingeri cazuti in planul terestru, adica niste daimoni, iar pe altii ca facand parte dintr-o ordine cosmica a carei origine i se datoreaza Cauzei Primordiale, adica lui Dumnezeu Unicul. Asadar, zeii, creati inaintea oamenilor, prin libera lor alegere si constienti de propria lor putere au hotarat in ce scenariu vor sa se desfasoare, nefiind nici ei scutiti de raportul cauza-efect. Pentru antici, nu era nici o blasfemie sa-l vezi pe Zeus pacalit, sau pe Demetra suparata…Ei bine, toate preocuparile noastre de a descoperi originea comuna a omului si adevarata lui natura ne conduc , inevitabil in lumea miturilor. Dupa unele teorii vechi, miturile sunt formele prin care zeii se reveleaza oamenilor. Ei isi alegeau oameni capabili sa-i inteleaga si-i inspirau. Cei mai sensibili in acest tip supranatural de comunicare erau poetii, filosofii, initiatii. Avem cateva marturii ale unor poeti celebri: Ovidius descrie relatia lui speciala cu zeul Ianus, Hesiod si Homer se declara „direct inspirati de zei„, Socrate avea un daimon calauzitor, lui Plotin, un preot egiptean ii atrage atentia ca are pe spate un…zeu. Sallustius scrie: „miturile reprezinta bunatatea zeilor, fiind creatia zeilor pentru oameni, dar ele sunt invaluite in mister caci sa vrei sa-i inveti adevarul despre zei pe toti oamenii va produce dispret din partea celor nesabuiti, pentru ca nu pot intelege si lipsa de zel din partea celor buni, drept pentru care a invalui adevarul in mituri previne dispretul nesabuintelor si ii obliga pe cei buni sa practice filosofia„.
-va urma-