Publicat in octombrie 3, 2011 de Oreste Teodorescu in Spiritualitate
 
 

Dumnezeu ca O Cauza Primordiala in gandirea greco-latina


Am gasit un veritabil compendiu de gandire si practica religioasa antica, in brosurile scrise de Gheorghe Razvan Gabriel, editate de MondoRo si va propun un excurs catre cunoasterea celor mai profunde directii teologice si teogonice ale stramosilor nostri greco-romani. Si cum noi toti gandim si percepem in imagini, dar decodificam totul cu ajutorul cuvintelor, ne vom baza argumentatiile pe texte stravechi. Poate cea mai interesanta carte despre zei, lume si mai ales despre caile de comunicare intre planuri ii apartine Caius Sallustius Crispus, unul dintre cei mai cunoscuti istoriografi latini, contemporan cu Iulian Apostolul. In tratatul sau despre religie, il numeste pe Dumnezeu Cauza Primordiala despre care crede: „…nu poate fi decat unica, pentru ca unitatea precede multitudinea si unitatea transcede toate lucrurile prin putere si bunatate„. Cu alte cuvinte la inceputul ordinii cosmice s-a aflat Cauza Primordiala din care au purces toate. Sallustius este convinsa ca Ea este transcendenta si ca reprezinta Binele Absolut. Cauza Primordiala se exprima intr-o diversitate infinita, dar are un principiu comun cu toate creatiile sale: iubirea! Daca Ea are suflet, toate lucrurile ar avea suflet, daca ar fi minte, totul ar fi inzestrat cu ratiune, daca este Fiinta, toate lucrurile sunt nascute dintr-o Fiinta primordiala. Aceasta Cauza Primordiala nu se poate divide, tocmai datorita iubirii care tine in unitate toate formele sale de expresie. Doar lipsa iubirii poate aduce separarea intre lucruri sau fiinte! Binele absolut nu este nici minte, nici suflet nici fiinta ci reprezinta Samanta Divina sau Constiinta Sacra, la care toate creatiile au acces prin evolutie si cunoastere. Nu are nici o natura materiala dar se exprima prin materie, transcede toate formele si genereaza, organizeaza si guverneaza toate lumile, vazute si nevazute!
-va urma-