Varsta de aur a umanitatii
Asemeni teologiilor hinduse, si stramosii Europei credeau in cele patru varste ciclice ale umanitatii. In prima lor intrupare, dupa ce zeii i-au zamislit „dupa chipul si asemanarea noastra, parte barbateasca si parte femeiasca„, oamenii au intrat si trait in Epoca de Aur, un spatio-timp perfect care coincide cu domnia lui Saturn asupra oamenilor, ca zeu al agriculturii. In acea perioada, scrie Tibul: „nu erau nici vrajbi, nici arme, nici razboaie, arta criminala a vreunui fierar nu ciocanise spada. Pomii de la ei insisi dadeau miera si spontan oile veneau sa-si ofere laptele oamenilor care nu aveau nici o dorinta”. In Metamorfozele, Ovidiu descrie acest moment de sublima gratie a umanitatii, in care prietenia, iubirea si respectul pentru toate formele de viata erau suficiente pentru a pastra ordinea si bunul mers al vietii pe pamant. Hesiod imparte oamenii in patru semintii. „Intaia semintie de oameni cuvantatori a fost din aur/ Creata de nemuritorii din Olimp./ Era in acel rastimp cand zeul Cronos asupra cerului domnea”. Dupa ce toata aceasta semintie a parcurs experienta in materie si a fost inghitita de pamant, Zeus a transformat-o in „armata duhurilor bune…” Acestea isi gasesc corespondentul in ingerii biblici. Viata primilor oameni se asemana cu cea a zeilor olimpieni, fara suferinte, temeri sau boli. Varsta de aur s-a incheiat odata cu detronarea lui Saturn. Au urmat celelate varste: de argint, bronz si fier…
