Publicat in septembrie 23, 2011 de Oreste Teodorescu in Spiritualitate
 
 

Omul, fiul lui Prometeu si al Minervei?


Mistica greco-latina leaga aparitia omului de vointa si actiunea lui Prometeu, un titan, fiu al zeilor, care in limba greaca (proniateu) inseamna providenta. Crestinii au preluat termenul atunci cand se refera la pronia cereasca (voia divina). Interesant este faptul ca anticii constientizau ca spiritul omului este de natura divina. Seneca a spus: „nici un om virtuos nu este fara zeu„. Ulterior, marii ganditori au separat lumea formelor, a materiei de substanta subtila a fiintei. Cicero se intraba retoric: „Oare ratiunea, virtutea, credinta, intelegerea dintre oameni, de unde ar putea sa vina acestea pe pamant daca nu de la superiori ?”, iar Platon scrie in Menon: „Virtutea nu vine de la natura, nici din doctrina ci din samanta divina. Natura nu ne da virtutea, suntem nascuti cu sau fara ea”. Asadar, in viziunea lor asupra oamenilor, grecii si latinii ajung la concluzia ca suntem duali: o parte trecatoare si ciclica, naturala si o alta eterna si imuabila: trup si spirit. Cel mai bine se exprima Sallustis in De bello Catilina: „Sufletultrebuie sa porunceasca, iar trupul sa se supuna. Ca sufletul este nemuritor pe cand trupul moare. Sufletul se intoarce la Zei, iar trupul la Natura”. Iapet, tatal lui Prometeu, Atlas si Epimeteu a fost aruncata de Zeus, direct in Infern atunci cand s-a revoltat impotriva ordinii din Olimp. Titanii sunt asadar niste zei cazuti, sau cum ar aparea ei in gandirea iudaica: ingeri cazuti. Hygenis in Fabule descrie aparita omului: „Prometeu, fiul lui Iapet a facut din lut pe primul om”, iar Ovidiu in Metamorfoze: „…atunci, fiul lui Iapet s-a gandit sa-l izvoreasca, plasmuindu-l din lut amestecat cu apa. El, omul, intre toate vietuitoarele, a capatat un chip mandru, ridicandu-si privirele cutezatoare spre stele, spre inaltimi, inzestrat cu mintea lui ascutita”. In gandirea iudaica omul este facut dupa „chipul si asemanarea noastra, parte barbateasca si parte femeiasca”, inspiratie comuna ca a greco-latinilor, unde zeita Minerva,care avea o slabiciune pentru Prometeu i-a suflat omului pe narile din lut viata si intelpciune…