Impreunarea Cerului cu Pamantul si aparitia Vietii
Gandirea antica a Europei, adica suma izvoarelor greco-latine, contine o viziune foarte concreta a aparitei vietii, a rostului si rolului fiintelor precum si a bunului mers social prin ceea ce s-a numit dintotdeauana existenta. Cerul, principiul masculin a fost numit Uranus, iar Terra a fost zeificata ca mama a tuturor lucrurilor si a primit numele de Geea. Asemeni sistemelor orientale, unde totul apare ca o impreunare intre Yang si Yin, si in filosofia europeana Cerul si Pamantul se unesc nascand viata si formele tuturor fiintelor apei, pamantului, aerului si focului. Gasim cateva imnuri dedicate Geei in care ea apare ca o maica a zeilor, un adevarat parinte al lumii …”fara de care nimic nu poate sa se dezvolte si sa creasca ajungand la maturitate si nici sa se nasca”. Hesiod descrie aceasta impreunare cosmica datatoare de viata si de fome, in Theogonia: „Iar cel dintai copil al Gliei, croit chiar pe masura ei, fu instelatul cer, in stare s-acopere intregu-i trup si sa ramana trainic sprijin al zeilor preafericiti.” Principiile supreme al vietii sunt Soarele si Luna, privite tot ca pe niste zeitati bi-polare. O geneza tulburatoare apare in Metamorfozele lui Ovidiu: „Pamantul s-a despartit de cer, uscatul de noiane de apa si sus, in inaltimi, bolta cerului incepu sa fie luminata de aerul limpede desprins din aerul dens al atmosferei” In continuare, poetul descrie viziunea nasterii lumilor: „Pamantul s-a indesat strivind bolovanii sub propria greutate. Apa in cele din urma, si-a inscaunat si ea stapanirea, inconjurand pe nesimtite tot uscatul…” Din cosmica impreunare a lui Uranus cu Geea se nasc apoi toate formele de viata de la mineral, la vegetal, animal, uman si supra uman. Sa revenim la Theogonia lui Hesiod: ” Din ea se trag si muntii falnici, lacasul pururea indragit de nimfe ce intotdeauna au vecuit prin vai muntoase…” la fel se ivesc marile si oceanele. Pamantul s-a umplut de paduri, munti, vai si campii. Aluatul zeilor este tot un amestec de Cer cu Pamant. Asa s-au nascut Cronos (zeul Timpului), precum si ceilalti nemuritori. Cand toata Creatia fu gata, dupa ce Uranus si-a mangaiat iubita Glie cu ploi calde, dupa ce s-au nascut pestii si pasarile, taratoarele si fiarele salbatice, Zeii s-au gandit sa-l incununeze pe om Regele Naturii, sa guverneze cu intelepciune asupra vietii pe Terra. Si astfel Prometeu l-a facut pe om din lut, iar Athena i-a suflat in nari viata, facandu-l intelept. Iata, asadar, cat de simpla si cat de asemanatoare cu toata intelpciunea lumii este gandirea stramosilor nostri. Ea seamana cu o ecuatie de gradul intai: Din Haos se desprinde Noaptea si din ea, apoi, Ziua. Asa apar pe Cer stelele, Soarele si Luna. Din dansul energetic intre Cer si Pamant se nasc zeii, care apoi il aleg pe om sa-i reperzinte in lumea materiala. Asadar si anticii europeni stiu ca suntem facuti dupa chipul si asemanarea Elochim. Desi, ulterior termenul este tradus ca singularul Dumnezeu, in ebraica el inseamna: Cele 7 spirite ale Naturii…
