De la carne si sange la paine si vin
Dupa ce spaniolii au patruns in Indiile de Vest, s-au ciocnit de membrii tribului Caniba, si nu mica le-a fost stupoarea, constatand, ca acestia mancau carne de om. Termenul de canibalism provinde din derivarea cuvantului spaniol canibal, care are sensul de salbatic. Trebuie precizat, ca europenii nu mai auzisera de asemenea grozavii, inca din antichitate, cand fusesesera documentate de catre greci. In Lumea Noua, conchistadorii s-au vazut pusi in fata unui alt tipar spiritual. Aztecii sacrificau si mancau rituialic, cate 15.000 de victime anual.Dar sa revenim, putin la izvoarele istorice care descriu practici canibale in antichitatea europeana. Iata ce scrie Panati in Cartea Sfarsiturilor: „Participantii la vechile culturi misterioase din Grecia antica puteau sa guste din sangele unui mare preot sau sa manance o cantiate simbolica din carnea unui razboinic ucis in lupta.Un dumicat. Canibalismul avea caracter simbolic si, pentru a o spune pe sleau, mai putin ajungea mai mult…” In insula Creta, se obisnuia consumul unui preot, caci el reprezenta un zeu in lume si astfel, prin ingurgitare canibalul devenea una cu zeul! Herodot gaseste si mai multe motive pentru canibalismul ritualic. Batranii erau mancati dupa moarte, de catre rude, ca sufletul lor sa continua viata in noi trupuri, razboinicii propriilor trupe erau haliti, dupa moarte, pentru a nu fi pangariti de dusmani si mai ales pentru ca virtutiile: curaj, darzenie, pricepere in lupta sa „ramana” in interiorul propriei armate. Canibalismul ritualic nu a rezistat mult in Europa, el fiind inlocuit, inca din antichitate cu valori simbolice ca painea si vinul.
-va urma-