Reflexul celor patru umori in psihologie
In Evul Mediu celor patru umori li s-au gasit corespondente psihologice.Umoarea rosie a capatat nominarea: sange, umoarea galbena devine fiere, cea alba, flegma, iar umoarea neagra se va numi melancolie. Mixtura obtinuta din amestecul celor patru fluide vitale deseneaza caracterul sau temperamentul. Inteleptii medievali considerau ca proportia ideala genera un caracter echilibrat, un temperament vesel si sanguin. Ori ce dezechilibru nastea, in consecinta alte caractere: flegmatic, coleric, melancolic. Temeperamentul sanguin se traduce printr-un tonus general, o stare pozitiva si o viziune optimista asupra vietii. Un caracter coleric este definit atat de tenul ingalbenit si bolnavicos, cat si de un mental irascibil. Termenul provine din latinsecul Cholera, care inseamna icter. Colericii sunt indivizi cu „ficatul nervos”.Trasaturile dominante: aroganta si trufia.Flegmaticii, adica cei dominati de umoarea alba sunt adesea plictisiti, neinteresati de nimic, lenesi. Au palmele reci si umede. Melancolicii secreta o cantitate mai mare de bila neagra din rinichi, pancreas si splina, fapt ce le „intuneca” existenta. Melanos este cuvantul grecesc pentru negru, asadar comportamentul acestora este in genere depresiv si bolnavicios. Evident, ca exista foarte putine cazuri in care un nativ sa fie dominat de una dintre umori, deobicei cei mai multi dintre noi au temperamente combinate. Teoria umorilor in psihologie a iesit din uz, inca din secolul al XIX-lea fiind inlocuita de lipsa sau abundenta unor neurotransmitatori precum: dopamina, serotonina, acetilcolina si norepinefrina. Asadar substantele chimice secretate de creier si combinarea lor au inlocuit predicatul celor patru fluide vitale. „Nimic nu dispare, totul se transforma!”
-va urma-