0
Publicat in iunie 2, 2011 de Oreste Teodorescu in Spiritualitate
 
 

Anul 1000 si primul sfarsit al lumii ratat…


Aproape in fiecare generatie a existat framantarea unui sfarsit catastrofal, cauzat de necredinta si rautatea oamenilor.Poate cel mai consistent prag a fost luat cand anul 999 a devenit 1000! Dupa un mileniu de la venirea lui Iisus, Europa crestina, cuprinsa de remuscarile propriilor fapte astepta cu infrigurare revenirea Mantuitorului si cumplita confruntare a Armageddonului. In functie de locul unde traiau, oamenii aveau perceptii deferite despre derularea Apocalipsei. In vremea aceea se „stia” ca Dumnezeu calculase „timpul devenirii si al mantuirii” in milenii! Spre exemplu, in Germania si tarile nordice se credea ca pamantul va exploda ca o uriasa minge de foc, fara nici o avertizare prealabila. Mediteraneenii se asteptau sa auda cornul Arhanghelului Gabriel si apoi va curge ploaie de foc si pucioasa din cer. Cronicile sfarsitului de an 999 sunt foarte interesante din perspectiva profundelor schimbari de comportament. Creditorii isi iertau datornicii, sotii isi marturiseau infidelitatile, bogatii deveneau, brusc generosi, comertul intre orase a stagnat, soldatii au renuntat la arme. Ce rost mai are viata cand moarte isi ascute coasa? Toata suflarea crestina astepta ca Judecata de Apoi sa inceapa la Ierusalim. Multi dintre nobilii bogati si-au donat averile si au pornit intr-un lung pelerinaj spre Tara Sfanta. Printre psalmi si rugaciuni pline de patos si verva duhovniceasca si-au facut loc, insa si predicatori fanatici care intretineau teroarea psihica. Orice fenomen natural era perceput ca semn apocaliptic. O furtuna echivala cu deschiderea unuia dintre sigilii…La Roma, in noaptea de 31 decembrie, in Basilica Sf.Petru, pontiful Silvestru al II-lea se pregatea pentru ultima slujba oficiata pe pamant. Orologiul batu lugubru de 12 ori, dar cerurile nu s-au deschis, iar credinciosii plangand de bucurie, imbratisandu-se reciproc si razand descatusati de spaimele mortii au intrat vii si recunoscatori in noul mileniu. Cruciadele si oceanele de sange care au intunecat intreg Evul Mediu se pregateau sa demonstreze istoriei ca evlavia colectiva este posibila doar in fata unui pericol iminent! Si uite asa, se poate gasi o explicatie utila razboiului…
-va urma-