0
Publicat in mai 24, 2011 de Oreste Teodorescu in Spiritualitate
 
 

Zamolxe: om, daimon sau zeu?


Putem observa cel putin trei caracteristici ale acestui personaj fabulos, Zamolxe, de unde deriva si tot atatea pareri despre natura sa: om-daimon-zeu. Pentru cultura dacica, Zamolxe este primul rege-preot din aceasta regiune a imperiului trac, asemeni faraonilor egipteni care erau considerati de natura divina. Foarte interesant este arcul peste timp, in Orientul Mijlociu, unde marele reformator al iudaismului, Hristosul neamurilor, Iisus este recunoscut ca regele-preot al lumii. Socrate, care a cunoscut un discipol al lui Zamolxe il convinge pe Platon sa scrie despre dac: „acesta, cu privirea limpede si glasul hotarat i-a spus (lui Socrate): regele nostru este zeu (theos).” Divinizarea conducatorilor, legiuitorilor si initiatorilor era un demers firesc in antichitate. Astfel, Alexandru cel Mare dupa ce a cucerit lumea a fost investit, inca din timpul vietii cu atribute divine, Augustus, Caesar, Caligula sunt doar cateva nume de regi sau imparati, care isi revendicau originile din dimensiunile superioare. Si astazi, imparatul Japoniei este considerat ca fiind un zeu in viata. Herodot nu-i aribuie lui Zamolxe caracterul de zeu ci de daimon, adica un erou, mai degraba un semi-zeu. Grecii isi cartografiasera foarte bine planul ceresc, unde ierarhiile erau foarte bine delimitate. Astfel, in teologia lor daimonii erau superiori oamenilor dar sub zei, pe cand la romani, cateva secole mai tarziu, cele doua niveluri tind sa se suprapuna. Cand asociau unui rege, calitati superioare grecii il defineau ca pe un daimones, iar romanii ca pe un deus. In viziunea originara a mitologiei elenistice, zeii se manifestau doar in planul superior, in lumile invizibile, in timp ce daimonii aveau deopotriva si caracter uman.
-va urma-