Sacrificii umane pentru a impiedica sfarsitul lumii
Aztecii credeau ca ei traiau in timpul „celui de-al cincilea soare” si ca lumea fusese distrusa pana la ei, de patru ori, de catre zeii nemultumiti de „ignoranta si rautatea oamenilor„. Speculate abil de catre un sacerdotiu corupt, temerile aztecilor au cristalizat un sistem de superstitii periculoase. Conform acestora, doar sacrificiile umane puteau amana sfarsitul vietii pe Pamant, pentru ca zeitatea lor suprema se hranea zilnic cu inimi umane. Aztecii au mostenit sangerarile ritualice practicate de olmeci, insa au dus aceast ceremonial la un nivel macabru, de exterminare in masa. Aceste modificari conceptuale au condus la inlocuirea zeitatii supreme Quetzalcoatl (Sarpele cu pene), zeul agriculturii si mestesugurilor cu Huitzilopochtli (Colibriul din sud), zeul razboiului. Aztecii au inceput sa se considere poporul ales de catre acest zeu crud, care aminteste intrucatva de Iahve al evreilor. Scopul fiecarui razboinic era sa prinda cat mai multi dusmani, pe care sa-i sacrifice, sperand sa capteze bunavointa lui Huitzilopochtli. Sacrificiile umane se savarseau atat la rasaritul, cat si la apusul soarelui, dupa ce preotii le desenau victimelor dungi albe si rosii pe corp, le colorau buzele cu rosu si desenau in jurul gurii cate un cerc negru, iar pe cap li se turna vopsea alba. Doi preoti intindeau trupul celui damnat pe terasa piramidei, dupa care preotul oficiant ii despica cu un cutit de obsidian pieptul, ii scotea inima pe care o oferea zeului suprem, in timp ce trupul celui ucis se rostogolea pe treptele piramidei sub razele opace ale unui soare din ce in ce mai sangeriu. Conform conchistadorului Hernan Cortes, la fiecare templu, se sacrificau anual cate 50 de oameni, ceea ce inseamna ca pe intreg teritoriul ocupat de azteci, mureau sacrificati ritualic aproximativ 20.000 de oameni. Dupa alti istorici, numarul este mult exagerat de spaniolii, care astfel isi justificau propriile crime oribile impotriva aztecilor!
-va urma-