0
Publicat in mai 11, 2011 de Oreste Teodorescu in Spiritualitate
 
 

Aztecii


Prin 1325, dupa declinul toltecilor, acest trib obscur care-si spunea „mexica” s-a stabilit pe una dintre insulele lacului Texoco, la o altitudine de peste 2100 de metri. Preluand cultura dar si rigoarea tolteca, aztecii au creat un adevarat imperiu. Orasul Tenochtitlan era un megalopolis precolumbian ajungand la 3 milioane de locuitori. Salba de lacuri si mai ales terenul mlastinos au permis populatiei sa-si dezvolte agricultura, dobandind astfel un nivel de trai foarte satisfacator. Aztecii au construit terase suspendate, arhitecturi elaborate, sisteme complexe de irigatii. Au inceput domesticirea curcanilor, a cainilor si cultivarea porumbului. Shamanii au cultivat si prezervat doua specii de cactusi din care obtineau prin fermenare, bauturile ochli si pulque folosite pentru extinderea constiintei, calatorii mentale…O alta particularitate a traditiei aztece este dansul initiatic in cerc. In centrul Tenochtitlanului se afla o piata inconjurata de ziduri unde puteau dansa ritualic 8600 de oameni. In orasul invecinat, Tlatelolco exista o alta piata care putea rivaliza fara nici un complex cu Roma si Constantinopolul.
Nici aztecii nu cunosteau animalele de povara si roata. Imperiul aztec se cristalizeaza prin 1428 d.Hr, dupa cucerirea orasului Azcapotzalco. Boabele de cacao devenisera un fel de moneda universala. Bunastarea nu avea sa dureze, insa, foarte mult. In a doua jumatate a secolului al XV-lea inundatiile si mai ales invaziile lacustelor au declansat o foamete cumplita. Cyntia Stokes Brown in Istoria lumii de la Big Bang pana in prezent scrie: „Parintii isi vindeau copiii pe porumb, iar oamenii acceptau sa fie facuti sclavi ca sa poata supravietui. Conducatorul aztec Montezuma I, care a domnit in perioada 1440-1468, a proclamat razboiul drept ocupatia principala in stat, in incercarea de a obtine rezerve de hrana suficiente pentru intreg imperiul.”
-va urma-