Ciclicitatea istoriei
Sumerienii stiau ca viata este asigurata de „impreunarea cerului cu pamantul„, adica din ingemanarea energiilor cosmice cu cele telurice.Unul dintre ritualurile si fetisurile lor religioase se petrecea la echinoctiul de toamna, cand mergeau la Templul Innanei pentru a invoca fertilitatea anului urmator. Ca urmare a acestei procesiuni, regele juca rolul Cerului, iar Marea Preoteasa pe cel al Gheei. In fata asistentei si intr-un cadru ceremonial, cei doi se acuplau. In sumeriana exista un singur simbolul pentru apa si sperma. Apogeul civilizatie sumeriene isi atinge limita de competenta si in 2004 i.Hr. centrul politico- administrativ, orasul Ur a fost distrus in urma invaziei elamitilor din Iran. Regele a fost trimis in exil, limba sumeriana a fost inlocuita, in ciuda pastrarii scrierii cuneiforme pana in sec. I d.Hr. Unii istorici argumenteaza decaderea brusca a Sumerului bazandu-se pe faptul ca economia era bazata pe agricultura. Retele de irigatii foloseau apa de mare. Din cauza salinitatii, in timp recoltele au devenit din ce in ce mai saracacioase. Prin 2200 i. Hr, la nord a avut loc o eruptie vulcanica foarte puternica. Pe unele tablite de argila apar referiri la „fumul negru care a acoperit soarele„. Acestui eveniment catastrofal ii urmeaza o perioada de seceta care a durat 278 de ani. Viata urbana este extrem de influentata de schimbarile de mediu. Observam asta, in Japonia de astazi, afectata de accidentele nucleare, taifunuri si cutremure. Sumerienii au lasat mostenire posteritatii sistemul de numarare sexagesimal: ora de 60 de minute, minutul de 60 de secunde, ziua de 24 de ore, anul de 12 luni, dar si circumferinta cercului de 360 de grade. Tot din negura civilizatiei sumeriene ne vine si superstitia ca 13 este un numar ghinionist, dar si credinta ca universul este guvernat de fiinte invizibile.
-va urma-