0
Publicat in martie 5, 2011 de Oreste Teodorescu in Spiritualitate
 
 

Varstele omului si influentele planetelor


Esculap in cartea sa Zece Mii sau o multitudine infinita de faceri pune in corespondenta cele 7 varste ale omului cu planetele dominante dupa cum urmeaza:
    1. pruncia – Luna

 

  • copilaria – Mercur

 

 

  • adolescenta – Venus

 

 

  • maturitatea – Soarele

 

 

  • varsta mijlocie – Marte

 

 

  • varsta inaintata – Jupiter

 

 

  • batranetea – Saturn

 

Lunii i se atribuie numarul 2 in numerologie, alcatuita din doua semicercuri unite la capete, sus si jos. Semicercul este un simbol al sufletului, iar punctele de legatura dintre semicercuri sunt la niveluri diferite – jos, nivelul material, iar sus, nivelul spiritual. Deschiderea semicercurilor este spre dreapta, sufletul cautindu-si implinirea in viitor. Simbolul e alcatuit din linii curbe, ilustrind natura pur emotionala a vibratiei lunare. Incepind de jos, vedem o cruce – simbolul materiei – deasupra careia este lipit un cerc al spiritului, iar pe acesta o semiluna a sufletului cu capetele in sus, ca niste aripi. Crucea are o linie orizontala, nivelul material, si una verticala, a destinului. Ridicarea deasupra nivelului materiei implica un efort intelectual cu continut spiritual – cercul. Semiluna de deasupra este deschisa in sus, spre cer, aratind deschiderea sufletului catre adevarurile superioare. Doua linii drepte si doua linii curbe dau lui Mercur un echilibru intre rational si emotional.
Peste crucea materiei, cercul spiritului infinit. Glifa seamana foarte mult cu cea a lui Mercur, dar ii lipseste semiluna de deasupra, iar cercul este de obicei ceva mai mare in glifa lui Venus. Unele interpretari il vad ca pe o imagine a oglindei lui Venus, simbol al frumusetii, dar si al vanitatii si placerilor. Efortul de ridicare deasupra materiei se bazeaza mai mult pe lucrurile concrete, pe emotiile legate de planul material. Aceasta glifa este folosita si in biologie ca simbol pentru sexul feminin.
Glifa solara este un cerc cu un punct in centru. Punctul central este un simbol al unitatii tuturor lucrurilor (in numerologie, Soarele este asociat numarului 1), sau al punctului originar din care s-au nascut toate lucrurile. Cercul spiritului este pretutindeni in jurul acestui punct, protejindu-l. Forma este perfecta, nu are nici inceput si nici sfirsit, fiind un simbol al infinitului.
Jos, un cerc al spiritului, din marginea caruia porneste o linie oblica spre dreapta-sus, terminata cu o sageata, simbol al dorintei. Cercul spiritului apare jos, la nivelul materiei. Tendinta de inaltare a spiritului prin energia dorintei este adesea manifestata in agresivitate sau in placeri senzuale. Sageata poate fi vazuta si ca o semicruce, deci ca un aspect deficitar in ce priveste viziunea asupra materiei, din care lipsesc perspectiva si idealul inaltator. Aceasta glifa este folosita si in biologie ca simbol pentru sexul masculin.

O semiluna a constiintei, sus, deschisa spre stinga, spre trecut, continua la capatul de jos cu o cruce a materiei. Crucea este lipita (de semiluna) la capatul din stinga al liniei sale orizontale. Preluind din acumularile trecutului, se poate dobindi o intelegere superioara a planului material, beneficiind just de satisfactiile sau sansele speciale inscrise in destin.

Sus, vedem o cruce a materiei, care la capatul de jos continua cu un S intors, de fapt doua semiluni una in continuarea celeilalte, prima deschisa spre interior, a doua spre exterior. Materia este pusa pe primul plan in vibratia lui Saturn, iar sufletul are nevoie de introspectie inainte de a se exprima in exterior. Crucea plasata deasupra semilunilor sufletului poate fi vazuta si ca limitari si restrictii impuse acestuia.