0
Publicat in februarie 28, 2011 de Oreste Teodorescu in Spiritualitate
 
 

Soarele, Anul Platonic si Zodiacul


Aproape toate religiile lumii au fost influentate de astrologie. Inspirate, dar si umbrite de teologia egipteana, scrierile Vechiului Testament pot fi citite si ca niste alegorii astrologice. „Aproape toata mitologia grecilor si romanilor isi are originea in stele„, scrie Manly P.Hall, in admirabila lui sinteza Invataturile Magice Complete ale Tuturor Timpurilor. Exegetii romantici ai doctrinelor iudaice, cu precadere a Kabbalei cred ca cele 22 de litere initiale ale alfabetului ebraic sunt derivate din grupuri de stele, iar mana lui Dumnezeu care a scris frazele vietii pe peretele Raiului a folosit stelele fixe pentru consoane si planetele sau astrii pentru vocale. Anticile sisteme de masurare a timpului luau in calcul solstitiile si echinoctiile. Prin traditie, noul an incepea pe 21 martie cu echinoctiul de primavara. (Soarele traversa Ecuadorul spre Nord). Solstitiul de vara se celebra pe 21 iunie (Soarele ajungea in cea mai nordica pozitie). Echinoctiul de toamna aducea noi prilejuri de reflectie si sarbatoare pe 21 septembrie (Soarele incepea sa coboare spre Ecuator). Anul se incheia la solstitiul de iarna pe 21 decembrie (Soarele ajungea in cea mai sudica pozitie). Sampson Arnold Mackey face cateva cosideratii extrem de interesante in Mytological Astronomy of the Ancients Demonstrated, printre care si faptul ca dupa un an platonic (aprox 26.000 ani umani) polii terestrii se schimba intre ei.

Din totdeauna, patru dintre semnele zodiacale au fost consacrate solstitiilkor si echinoctiilor. Echinoctiul de primavara are loc in Constelatia Berbecului, solstitiul de vara are loc in Rac (Cancer).Urmeaza echinoctiul de toamna in Balanta si solstitiul de iarna in Capricorn. Prin urmare un an terestru este marcat la inceput de Berbec despre care Godfrey Higgins scria: „Aceasta constelatie era numita Mileul lui Dumnezeu. El era numit si Mantuitorul si se spunea ca salveaza omenirea de pacatele sale.” In esoterismul crestin, simbolul astrologic al lui Hristos este Soarele, care rasare deopotriva si pentru virtuos si pentru pacatos, insa „dupa moarte ii inclazeste doar pe virtuosi”. Apoi intra sub influenta Racului pe care egiptenii il numeau scarab. Soarele dupa ce a trecut prin casa sa, coboara arcul zodiacal. Casa Racului este cea a Lunii, mama tuturor lucrurilor „patroana fortelor de viata ale naturii. Diana, zeita lunii la greci, etse numita Mama Lumii„, concluzioneaza Manly P. Hall. Balanta simbolizeaza liberul nostru arbitru, capacitatea de a cantari raul si binele. „Trupul provine din elemente, sufletul din stele si spiritul din Dumnezeu” scrie si Paracelsus. Constelatia Capricornului era numita si casa mortii caci aici, Soarele avea cea mai mica putere.
-va urma-