Fiintarea si existenta in viziunea lui Platon
-
binele din suflet exprimat prin virtuti.
-
binele din trup definit prin simetria si rezistenta madularelor.
-
binele din lume exprimat prin pozitia sociala si camaraderie.
Dumnezeu este pentru Platon „o fiinta care traieste vejnic numai prin intermediul Lui insusi, fiind suficient pentru propria sa binecuvantare, Esenta eterna, cauza propriei sale bunatati” Preocupata de absolut, filosofia lui Platon se bazeaza pe trei succesiuni ale existentei:
-
cea care se exprima nemiscata.
-
cea care se desfasoara singura.
-
cea care este pusa in miscare.
Cu alte cuvinte Platon isi imagineaza un univers stratificat in care toate toate cauzele spirituale se nasc dintr-un singur principiu, apoi genereaza efecte materiale.Existenta care necesita punere in miscare este limitata, dureaza intre nastere si moarte si este supusa compunerii si descompunerii. Este existenta muritorilor. (3) Existenta care se desfasoara singura, nu poate fi despartita de energia sa vitala. Este domeniul nemuritorilor, caci nu accepta nici facerea, nici desfacerea.(2) In sfarsit, existenta care se exprima nemiscata este Regatul lui Dumnezeu, „in care incap toate lucrurile existente, dar si toate cele care vor exista„. (1) Platon si-a instruit discipolii ca toate cunostintele pe care le dobandim in viata terestra, nu sunt rodul invataturii ci a reamintirii cunostintelor dobandite de spirit, inaintea existentei. Platon, a inteles de la Pitagora ca totul se incadreaza unitatii in diversitate. „Unicul este termenul cel mai adecvat pentru definirea Absolutului, deoarece intregul precede partile, iar diversitatea este in functie de unitate, insa unitatea nu este in functie de diversitate. Mai mult, Unicul este inainte de a fi, pentru ca a fi este un atribut sau o stare a unicului”. Asadar, Platon diferentiaza existenta de fiintare. Dumnezeu este, noi existam! „Eu sunt cel ce sunt” se prezinta Dumnezeu lui Moise (si el, initiat tot in Egipt). Dupa moartea lui Platon, discipolii s-au impartit in doua grupuri: Academicii si Peripateticienii. La umbra impozantului Palton, avea totusi sa creasca un „arbore” si mai falnic: Aristotel.
-va urma-