0
Publicat in ianuarie 30, 2011 de Oreste Teodorescu in Spiritualitate
 
 

Misterele trecutului in ecuatiile viitorului


Filosoful Scolii Ionice, Archelaus, discipol al lui Anaxagoras credea ca principiul generator al tuturor lucrurilor are o natura duala. Prima parte este gandirea si este imateriala, iar a doua este aerul, care este material. Prin rarefierea si condensarea aerului se nasc alte doua elemente: focul si apa. Archelaus credea ca stelele ar fi locurile „fierului fierbinte„. Alt filosof apropiat scolii de gandire Ionice, Heraclitus sustinea ca focul este primul element din care s-au precipitat celelalte si ca pana la urma va fi si ultimul element care le va absorbi si purifica pe toate celelalte. Fondatorul Scolii Italice sau Pitagoreice, Pitagora din Samos a intarit ideea ca intrega creatie universala este o insiruire logica de numere si cifre. Aceasta scoala de gandire punea in primul plan matematica pe care o considera cea mai sacra dintre stiinte. Discipolii lui Pitagora trebuiau sa inteleaga bine principiile aritmeticii, geometriei, astronomia si…muzica.
Pitagora isi imagineaza prima societate in care memebrii ei sa se ajute reciproc in dobandirea cunostintelor superioare, dar poate cea mai interesanta si profunda disciplina invatata in scoala sa spirituala era Tacerea, ca prima notiune de baza a contemplarii. Alaturi de Pitagora si Empedocles dezbate si argumenteaza teoria metempsihozei, mai cunoscuta la noi ca doctrina reincarnarii. Iata un rand revelator din gandirea lui Emepdocles: „Am fost baiat, apoi am devenit fata; planta, pasare, peste si inotam, inotam in marea cea mare”. Intre 570-480 i.Hr, apare secta Eleatica, infiintata de catre Xenophanes, care ataca cosmogoniile si teogoniile lui Hesiod si Homer. Iata ce afirmatie face: „Dumnezeu este unul si imaterial, de fond si forma rotunda, neasemanandu-se in nici un fel cu omul; ca El este tot ceea ce se vede si tot ceea ce se aude insa nu respira; ca el este in toate lucrurile, mintea si intelepciunea, nu genereaza decat ceea ce este etern, impasibil, imuabil si rational”. El mai credea in eternitatea tuturor lucrurilor care exista si ca lumea nu are nici inceput, nici sfarsit si ca tot ceea ce a fost generat este supus coruptiei si alterarii. Un discipol al lui Xenophanes, Parmenides s-a dezis in cele din urma de dogmele maestrului sau si a fost primul filosof care a afirmat ca Pamantul este rotund si l-a impartit in zone de exterminare si de moarte
-va urma-