Cosmogoniile
Sunt multe teorii despre crearea lumii. Cosmogeneza i-a preocupat pe oameni din cele mai indepartate vremuri. Daca admitem ca umanitatea este sortita trecerii prin trei faze distincte in experientele ei intrupate: copilarie, maturitate si batranete, sau translatat in spatiu social: barbarie, civilizatie si decadenta, putem sa grupam viziunile despre nasterea cosmosului, in doua etape:
-cosmogonie naturalista
-cosmogonie elaborata
Viziunea naturalista propune urmatorul scenariu: Dumnezeu este Universul, el s-a desprins din intunericul primordial, s-a creat singur, apoi a zamislit fortele naturii care sunt zei. De la spirit la materie, plasa care a devenit suport al existentei, se numeste energie vitala (suflu divin). Naturalismul care avea sa evolueze catre materialism dialectic credea ca la inceput a fost un haos obscur din care, printr-o evolutie graduala, au aparut formele vii: corali, moluste, alge, viermi, care, in timp s-au structurat in regnul mineral, vegetal si animal. Din acest noroi primordial, obtinut prin descompunerea primelor fiinte apar plantele, insectele si pasarile, apoi tipuri mai evoluate de fiinte aquatice, pana la aparitia omului. Viziunea elaborata predispune catre un sistem religios.
Poate unul dintre cele mai complexe scenarii este cel indo-european. Din Rig Veda aflam ca la inceput „nu exista nici fiinta, nici nefiinta, nici eter, nici cer, nimic inconjurator si nimic inconjurat…insa Acela, numai El, respira, numai El, impreuna cu Ea, a carei viata o hraneste in sanul sau”. Asadar, avem o prima viziune depre un Dumnezeu Tata-Mama, care se autogenereaza din nimicul primordial. Apoi, prin reflectie si contemplatie apare restul Marii Creatii. „Dorinta formata de inteligenta Aceluia a devenit samanta originara; samanta a devenit progresiv providentoiala, sau suflete si materie sau elemente”. Dubla natura a lui Dumenzeu, ii permite perpetuarea creatiei.”Ea care este hranita de El in sanul Lui a fost partea inferioara; si El, Cel care observa, a fost partea superioara”.
Fraza aceasta din Rig Veda se regaseste in sens, in toate marile culturi ale lumii. Pentru chinezi, universul este un permanent dans al energiilor yin si yang, pentru egipteni, ce este sus este si jos pentru a se infaptui miracolul unui singur lucru, iar crestinii se roaga Tatalui sa faca lucrurile precum in cer, asa si pe pamant. Exista in intreg universul o cauza invizibila cu efecte vizibile, mai precis, creatia si Principiul Insusi nu pot fi intelese niciodata pe deplin. Conform Codului Manu, aparut dupa Rig Veda, la inceput universul era cufundat in non-materie,fiind imperceptibil.In aceasta nebuloasa neorganizata, Dumnezeu care exista prin Sine-Insusi (Brahma, cel ce nu poate fi cunoscut prin simturile obisnuite) a facut sa emane din substanta sa diferite creaturi si creatii. Traditia brahmanica spune ca Dumnezeul Absolut, pe care mintea nu poate sa-l perceapa, a facut la inceput apele, in care a depus o scanteie de viata, un germene care a devenit un ou stralucitor, din care Fiinta Suprema s-a nascut pe sine sub forma lui Brahma, care il are ca echivalent pe Tatal, din traditia iudaica. Brahma a ramas in Oul Gigant timp de un an. (hindusii au echivalat un an al lui Brahma cu 11 miliarde de ani umani), dupa care, prin puterea gandului l-a separat in doua parti: cerul si pamantul.
-va urma-