Pe urmele cunoasterii, prin catacombe
Pana la urma, misterele ne leaga indisolubil de originile noastre. In toate culturile lumii, din Samoa pana in centrul Africii, din India pana in Europa si din Balcani pana in Americi, omul actual apare in urma unei „acuplari” dintre Cer si Pamant. Initiatorii nostri, dupa Potop, par veniti fie dintr-un trecut imemorial, fie de pe o alta planeta sau dimensiune a Multiversului. O trimitere interesanta la raporturile dintre o civilizatie cosmica venita sa colonizeze pamantul si evolutia ulterioara a omului, ne poarta pe carari serpuitoare pana in Agharta si Shambala. Conform nenumaratelor traditii orientale, dar si occidentale, Agharta este un regat subteran al initiatorilor rasei albe, un comandament central a stapanitorilor lumii de la suprafata, camuflat perfect de Hymalaia care ii tine pe locuitori departe de contaminarile cosmice si telurice. In anumite traditii, se insinueaza ca lumea subterana este Iadul, lumea ingerilor cazuti, care au tot arealul cunoasterii, mai putin capacitatea intelegerii Iubirii. O alta traditie ne arata ca in Agharta se poate patrunde prin patru intrari. Cea principala se afla in Tibet, una s-ar situa intre labele Sfinxului de la Gizeh, alta la Mont-Saint-Michel in Normandia si in sfarsit se mai poate patrunde prin poarta din padurea Broceliande in Britania. Ideea unui regat subteran nu trebuie confundata neaprat cu Iadul, ci mai degraba cu o dimensiune unde s-ar afla initiatorii veniti din spatiu. Zeii, sau ingerii cazuti, caci ne referim desigur la „o cadere in materie”. Omul, asociat cu acesti ingeri cazuti, vine si el, in materie din „pestera uterului”, din subteranele fiintei, ca o legatura infailibila cu Parintii cazuti in pacatul primordial Adam-Eva. Din acest considerent, Hristos nu se naste ci se intrupeaza, caci el este Fiul lui Dumnezeu, cel necazut in…Pacat!
Un alt subteran fascinant ii apartine lui Zamolxe, intruchiparea zeului Hermes pentru Traci. Atat profesorul Doru Todericiu cat si alti ilustri dacologi demonstreaza bazandu-se si pe marturiile unor istorici marcanti ca Herodot, ca Zamolxe i-a fost magistru si initiator lui Pitagora, si in nici un caz invers. Iata ce scrie Herodot: „Construindu-si o locuinta sub pamant, s-a ascuns de privirile dacilor, a coborat in acest loc al retragerii si a ramas aici trei ani. A fost plans si regretat cum ca ar fi murit. In sfarsit in al patrulea an, al a reaparut si a facut astfel sa para credibile toate cele spuse despre el. Eu nu resping nici nu admit ceea ce se povesteste despre Zamolxe si subteranul sau, dar cred ca ii este cu mult anterior lui Pitagora”. Asadar, este mai firesc sa admitem ca initierile subterane din Antichitate nu sunt nici de origine greaca, nici egipteana ci mult mai vechi, provenite de la o civilizatie care se afla la apogeu cu aproximativ 13.000 de ani in urma: Imperiul Trac. Getii sunt tot una cu gotii, adica populatie celtica. Cultul lui Zamolxis este vazut de anumiti istorici ca un centru religios in care se ingemaneaza patrimoniile hiperboreenilor cu ale populatiilor din Orientul Apropiat, cu precadere semitii!
-va urma-