Cateva reflectii despre Viata si Dumnezeu
Cu cinci sute de ani inainte de Hristos, Diogene din Apollonia a postulat ca energia inseamna materie! La inceput, in varsta de aur a umanitatii, cand ne aminteam foarte bine de unde veneam, cine eram si incotro aveam sa ne indreptam, rolul religiilor era de a ne face sa realizam si sa traim plenar legatura dintre microcosmos (om) si macrocosmos (univers).Viata inseamna creatie, expresia nevazutului in concret. Viata este darul cel mai de pret pe care Dumnezeu il ofera creatilor sale. Zeul Thot, cunoscut noua si ca Hermes Mercurios Trismegistus, marele initiator al zeilor si al oamenilor, cel care avea sa inspire intreaga lume sa-si caute originea divina si sa progreseze, propovaduitorul monoteismului, inventatorul filosofiei si maestrul absolut al doctrinelor pitagoreicie, platoniciene si hristice a spus ca viata nu are nici inceput, nici sfarsit, nici nastere nici moarte, ca ea este eterna si ca rezida in toate lucrurile, atat in bobul de nisip cat si in creierul unui preot.
Viata exista in potential si se manifesta in dinamica. Totul este o impletire dintre vazut si nevazut, adica dintre viata si moarte, abia cele doua formand Fiintarea! Iata cum il ilustreaza Hermes Trismegistos pe Dumnezeu: „Stapanul creatiei este totul si unitatea, intregul univers si cea mai mica bucata de pamant imaginabila care reprezinta un continent si da nastere totalitatii. Stapanul Unic este preexistent si post existent: este eternul calator al secolelor„, sau cum ar spune un specialist in fizica cuantica: este un continuum spatiu-timp! Iata cat de simpla este ecuatia existentei: „Spiritul exista in natura umeda, care a iesit din intuneric, totul era confuz si obscur inainte ca verbul sa vina sa anime totul” scrie Hermes in Tabula Smaragdina. Sa ne amintim cum incepe Evanghelia lui Ioan: “La inceput era Cuvantul, si Cuvantul era cu Dumnezeu, si Cuvantul era Dumnezeu. El era la inceput cu Dumnezeu” !
-va urma-