Atlantida de la realitate istorica la mit

Cercetatorii subiectului Atlantida au exprimat patru directii de studiu:istoric, alegoric, parabolic si mitologic. Pentru cei care sustin realitatea concreta a continentului, o creasta subacavatica din Atlantic, care iese dintre valuri in Insulele Azore reprezinta o dovada consistenta. Alti cercetatori ai oceanelor contrazic aceasta teorie incercand sa demonstreze ca aparitia portiunii de uscat dovedeste existenta fisurilor in crusta fundului oceanului care provoaca cutremure ce au ca efect ridicarea pamantului din ape si extensia maselor continentale. O alta abordare ia in considerare ca Platon se referea de fapt, la civilizatia Cretei Minoice distrusa de o eruptie vulcanica din insula Santorini care a produs valuri uriase. Exegetii il suspecteaza pe Platon ca ar fi localizat gresit continentul dincolo de Coloanele lui Hercule (Gibraltar) si ca, totodata s-a inselat si in privinta perioadei, plasand evenimentul cu 9000 de ani inainte, in loc de 900. Sustinatorii existentei istorice a Atlantidei vorbesc despre un tinut de uscat care lega nordul Europei de Africa, Asia si cele doua Americi si care s-a scufundat in urma unui potop catastrofal lasand actuala configuratie a continentelor despartite de mari si oceane.

O alta categorie de cercetatori are convingerea ca Platon a folosit o alegorie prin care sa-si exprime idealurile filosofice si politice. Descrierea Atlantidei ca o societate perfecta se apropie de ideile din Republica. Apoi, cand descrie coruperea si decaderea civilizatie se refera in subtext la declinul etic, moral si cultural al Atenei. Susutinatorii acestei teorii aduc argumente ca desi grecii erau adeptii democratiei, in acea epoca era riscant sa critici autoritatile. Socrate fusese condamnat la moarte pentru tulburarea linistii si al ordinii sociale, asadar, Platon isi putea prezenta convingerile politice printr-o alegorie mult mai putin maligna decat o teza ideologica. Majoritatea celor preocupati de adevarul Atlantidei crede in caracterul parabolic al povestirii platonicene. Asemeni lui Iisus care le vorbea apostolilor in parabole, Platon isi expune cunostintele despre caracterul uman, inteligenta universului si prezenta zeilor in toate actiunile umane, intr-o forma simbolica si universala. Morala cataclismului care distruge un continent are o bataie mai lunga, privind insasi umanitatea amenintata de autodistrugere prin corupere si departare de spiritualitate. Intrucat povestea Atlantidei apare aproape in fiecare generatie, fie ca alegorie, fie ca parabola, ori realitate istorica a aprins si inca infierbanta imaginatia cititorilor. Caracterul universal al unei civilizatii perfecte, initial dar care se lasa prada decaderii transforma Atlantida intr-un mit. Teoria regresului istoric se regaseste in Ciclurile Brahmanice, vechi de peste 8000 de ani care explica regresul omenirii de la Varsta de Aur la Epoca Fierului , a Intunericului si a Ignorantei. Cand umanintate devine povara universului, dispare in urma unui efort conjugat al Naturii de a se reechilibra. Mitul Atlantidei este de fapt mitul umanitatii asa cum o cunoastem!