Jurnal de calatorie I
Loganul rosu asteapta timid sub soarele portocaliu difuz. Galben de oboseala, cobor pe cand zorii inca mai sunt legati de mantia albastra a noptii cu fire verzi de lana. Pornesc la un drum lung de 6000 de kilometri (dus-intors) cu tinta: Languedoc-Tara Catharilor. Evident, exista un substrat ezoteric in memoria mea cromozomiala care ma anima si ma impinge inspre cea mai misterioasa, demna si trista regiune din sudul Frantei. Catharii, urmasii gnostici ai esenienilor credeau ca universul vizibil reprezintă opera Ingerilor Cazuti, care au prins Ingerii Luminii in inchisoarea corpului material.Ei practicau o morală ascetică, considerând naşterea şi chiar viaţa, rele în eşenţa lor. În ciuda doctrinei radicale, singurii care practicau un real un ascetism aspru erau Perfecţii, ceilalţi membrii, Auditorii, fiind supuşi unui regim mai blând. Pentru cathari, iadul este viata concreta, lumea materiala teza care contravine fundamental dogmei catolice.
„Purii” erau adepţii ideii reîncarnării, prin care toate sufletele, după un anumit număr de reveniri în lumea materială, se vor elibera de întuneric şi se vor mântui. Originiile acestei miscari crestine care punea accentul pe cunoastere in loc de credinta, asa cum propovaduia Biserica Romana sunt plasate inîn secolul al X-lea, în Sud-Vestul Franţei, în regiunea Languedoc din munţii Pirinei, răspândindu-se ulterior în toată Europa de Vest. Fiind asemănător bogomilismului din Balcani, catarismul a fost creat pe baza influenţelor din Estul Europei. Gasita ca o cumplita erezie, care ameninta insusi fundamentul dogmei catloice, Papalitatea condamna la moarte toti catharii. Primele măsuri luate împotrivalor datează din 1147 şi aparţin Papei Eugen al III-lea. Sfârşitul sectei catare s-a petrecut pe 15 martie 1244, la fortăreaţa Montségur, unde „albii” au prefert moartea si rugul decat sa-si tradeze credintele gnostice…Revin la drum, rulez pe autostrazile impecabile din Ungaria, Austria, Germania si intru in Liechtenstein este cea mai mică ţară vorbitoare de limba germană din lume.
„Purii” erau adepţii ideii reîncarnării, prin care toate sufletele, după un anumit număr de reveniri în lumea materială, se vor elibera de întuneric şi se vor mântui. Originiile acestei miscari crestine care punea accentul pe cunoastere in loc de credinta, asa cum propovaduia Biserica Romana sunt plasate inîn secolul al X-lea, în Sud-Vestul Franţei, în regiunea Languedoc din munţii Pirinei, răspândindu-se ulterior în toată Europa de Vest. Fiind asemănător bogomilismului din Balcani, catarismul a fost creat pe baza influenţelor din Estul Europei. Gasita ca o cumplita erezie, care ameninta insusi fundamentul dogmei catloice, Papalitatea condamna la moarte toti catharii. Primele măsuri luate împotrivalor datează din 1147 şi aparţin Papei Eugen al III-lea. Sfârşitul sectei catare s-a petrecut pe 15 martie 1244, la fortăreaţa Montségur, unde „albii” au prefert moartea si rugul decat sa-si tradeze credintele gnostice…Revin la drum, rulez pe autostrazile impecabile din Ungaria, Austria, Germania si intru in Liechtenstein este cea mai mică ţară vorbitoare de limba germană din lume.
Este un principat, monarhie constituţională, cu puteri sporite conferite suveranului. Actualul suveran este Prinţul Hans Adam al II-lea. Este membră a Spaţiului Economic European, dar nu şi a Uniunii Europene, pentru care nu a arătat interes în aderare. Apoi imi solicit Loganul pe care incep sa-l apreciez din ce in ce mai mult urcand serpuitul drum ce taie Alpii Elvetieni. Evitand autostrazile, patrund intr-o poveste suava cu varfuri inzapezite, case din turta dulce si steaguri ce-mi amintesc de cavalerii Templieri, despre care se spune ca au fondat aceasta tara misterioasa, mereu neutra, depozitara banilor europeni, nucleul miscarilor protestante initiate de Calvin. 
Ajung la o altitudine de aprox. 2500 metri si constat perplex ca sunt 41 de grade. Zapezile curg de pe creste, mai ceva decat pletele lui Mos Craciun cand se duce la frizer. Aerul e atat de fierbinte incat imi retrezeste nelinistile legate de incalzirea globala. Dupa o noapte scurta dormita intr-un motel de pe marginea autostrazii, cobor in regiunea franceza oprindu-ma cateva clipe pe malul lacului :Lemans, in Loussane.
Aici, celţii au întemeiat, cu secole în urmă, o aşezare, peste care romanii au construit o tabara militară pe care au denumit-o Lousanna. Din 1157, Lausanne s-a aflat sub stăpânirea dinastiei Zähringer, al cărei ultim reprezentant a murit în anul 1218. În anul 1536, oraşul a fost cuprins de Reformă, din acel moment a domnit spiritul liberalismului. În consecinţă, aici şi-au găsit adăpost mulţi refugiaţi religioşi din Franţa. Apoi, imi continui plutirea pe roti catre Geneva, unde fac turul centrului istoric. Conform unui studiu publicat de compania de consultanţă americană Mercer Human Resource Consulting, Geneva ocupă primul loc (la egalitate cu Zürich) în lista oraşelor cu cea mai bună calitate a vieţii. 
Orasul este si astazi guvernat de amprenta energetica a celui mai mare dusman al Vaticanului: Calvin care a fost un reformator religios francez. Alături de Martin Luther, a fost unul din iniţiatorii Reformei protestante, în opoziţie cu anumite dogme şi rituri ale Bisericii Catolice romane.Prima sa lucrare publicată a fost un comentariu al lucrării filozofului roman Seneca De clementia. Adoptă curând principiile Reformei, pe care, începând din 1532, începe să le propage la Paris. Ameninţat cu închisoarea, se refugiază la Nérac, sub protecţia Margaretei de Navarra, favorabilă protestantismului. În 1534, în urma persecuţiilor suferite de protestanţii francezi, numiţi şi hughenoţi, este nevoit să părăsească Franţa.-va urma-