Un gand de sabat
Dintr-o taina straveche, pamantul a fost vaduvit de oameni si zei. In locul Luminii Dumnezeiesti, omul a asezat o mare gaura neagra in care sunt absorbite toate visele frumoase. Apoi, simtind acest gol chinuitor, acelasi om a incercat sa-l umple cu sine insusi zicand falos: „Omul este in centrul lucrurilor„. Ciudat, senzatia de pustiu s-a accentuat si mai tare. A urmat o vreme a idolilor si a sacrificilor insa nici acestea n-au putut stinge setea sfasaietoare a bietei fiinte care nu-si mai gasea rostul. Astazi, in locul acestui crater, modernul a plasat piramida necesitatilor si ce sa vezi? Nicio o schimbare in bine, aceeasi apasatoare tristete. Dar acesta este doar tabloul lumii exterioare, insa ceea ce noua ne poate parea mare, din perspectiva eternitatii inseamna urechea acului. Fiul Omului si al Domnului, acelasi care vorbeste prin Lao Tze, David, Moise, Buddha, Mahomed, Jeshua ne arata in fiecare generatie Calea catre Mantuire. Fericit cel ce stie unde s-o caute!
