Tao si esenta conditiei umane

Cu peste doua milenii in urma, filosoful chinez Chuang Tzu completa viziunea despre Tao a maestruluii sau Lao Tze. Cartea lui Chuang Tzu, alaturi de Tao te king (Cartea despre Tao si virtitiile sale) combat zbuciumata epoca a razboaielor si readuc in vedere calea catre uniunea Cerului cu Pamantul. Tao este ordinea fundamentala si sensul universului, este deopotriva, dinamica si forta vitala a tuturor fiintelor, dar si sursa a tot ce exista. Tao este echivalentul lui Dumnezeu in gandirea asiatica, Regasim conceptul Do la niponi, Dao la vietnamezi…”A considera obarsia neprihanita iar ceea ce iese la suprafata vulgar; a privi acumularea ca neindestulatoare; a trai de unul singur in pace si puritate spirituala, aceasta este ceea ce in vremurile antice era cunoscut drept calea Tao” este scris in Cartea lui Chuang Tzu. Ca si in crestinism, taoismul se reveleaza adeptilor prin parabole, fabule si pilde. Mesajul pe care se centreaza intreaga doctrina taoista este smerenia. Printre anecdotele manuscrisului sunt cateva foarte sugestive. Fluviul galben, in timpul inundatiilor se simte mare, infailibil, de temut si atotcuprinzator devastand casele, terenurile si vietile celor care-i stau in cale, dar doar pana cand se varsa in Oceanul Nordic. Printre apele involburate bietul fluviu devine o picatura intr-o cana cu ceai. Din pacate insecta care traieste doar o vara nu va cunoaste niciodata virtutiile zapezii, tot asa si intelectualul care are ceva notiuni despre viata se va simti superior celor saraci cu duhul, dar tocmai aceasta vanitate il va tine departe de Tao. Tulburarile, suferinta, razboaiele, intunericul mintilor si al sufletelor se nasc, in primul rand din neintelegerea faptului ca traim in sincronicitate cu intreaga creatie. Raportul pamant-om-cer este etern valabil, iar calea care le uneste, Tao este mereu aceeasi: Redobandirea Intregului prin armonizarea contrariilor si iesirea din separatism!