Sensul misterului in gandirea celtica

Celtii incurajeaza experienta simturilor si cred ca redescoperind lucrurile simple, invatam pe cale fizica cat de valoroasa este spiritualitatea vietii exprimata peste tot in jurul nostru. Gustul, mirosul si tactilul pot forma o intelepciune care nu are legatura cu domeniul intelectual, iar vazul si auzul ii ajuta pe „oamenii atenti” sa inteleaga ciclicitatea vejnica a naturii si a omului: „In fiecare iarna, natura moare, doar ca sa renasca primavara, iar cu moartea fiecarui bunic, se mai naste un nepot„-intelpciune scotiana! Fiind suflete in corpuri de om celebram deopotriva experienta simturilor: sa auzi valurile marii spargandu-se de stanci, sa privesti piscurile inzapezite pierdute in cerul albastru si senin, sa simti adierea inmiresmata a vantului incarcata de parfumul crinilor, toate acestea iti vorbesc despre eternitatea principiului care anima totul, despre Dumnezeu. Filosofia celtica afirma: „Daca suntem dependenti de aparente, sufletul nostru ne va haitui„. De fapt, intreaga gandire celtica respecta pana la veneratie misterul care salasluieste in om, in natura si in cosmos. Din pacate, epoca moderna, revolutia industriala, filosofia consumismului si a competitiei, egalitarismul formal al sistemelor totalitare ne-au secatuit,ne-au depersonalizat coborandu-ne la statutul de indivizi, mase, samd. Iata ce diferenta fundamentala exista intre formele de salut moderne si cele celtice, daca azi ne salutam cu buna, hallo, ce mai faci, in limba gaelica, cand se intalnesc doi oameni rostesc: Dia dhuit (Dumnezeu fie cu tine) Oamenii nu sunt doar trupuri care vin si pleaca, ci universuri care se intalnesc, cu amintiri, valori si lumini. Relatiile se strang pe frecventele cerebrale aflate in armonie. „Cand pleaca, corpul musafirului se ridica in picioare, iese pe usa, luand cu el si aceasta lume ascunsa. Un mister a venit si aplecat” scrie Jhon O’Donohue, poet si teolog irlandez. Printre lucrarile sale se remarca, in sensul celor postate aici Piatra ca tabernacol al memoriei; Focul. Acasa in interiorul spiritului; Aerul. Respiratia lui Dumnezeu si Apa.Lacrimile pamantului.