Profetiile de la Celestine II

Prima dintre cele noua viziuni ale lui Redfield se refera la sincronicitate, postuland ca omenirea va trece intr-o noua etapa de dezvolatare spirituala dupa ce va admite ca unele coincidente predestinate sunt un semn al evolutiei. Cine va intelege isi va schimba fundamental perceptia despre univers, el nu mai poate fi mecanicist ci se umple de sensuri si semnificatii. Universul exterior este doar o consecinta a celui interior. James Redfield isi extrage predicatele din lucrarile lui Jung: Amintiri, vise, refelectii si Thomas Kuhn: Structura revolutiilor stiintifice. Acesta din urma, lanseazea ideea ca dezvoltarea constiintei nu se face liniar ci este , mai degraba, un proces cumulativ, in care evolutia stiintifica se desfasoara asimetric, cand traditional, cand prin revolutii. Asemeni shamanilor, de pretutiundeni, Redfield intareste ideea ca numai prin experienta directa se poate ajunge la Adevar! Cunoasterea spirituala este o chestiune individuala. Hristos zice ca fiecare dintre cei care vor sa-l urmeze sa-si ia crucea in spinare! Redfield, sfidand dogmele si institutiile de forta, fie ele si religioase, nu crede in „mantuirea la pachet” si ca „dialogul cu Dumnezeu se traieste, nu se citeste!”. A doua viziune se refera la prezentul extins. Evolutia umanitatii este privita din perspectiva unui singur individ. In Talmud gasim o expresie in acelasi spirit: „Cine salveaza viata unui singur om, salveaza intreg universul!„.Redfield face o trecere prin istorie opunand sigurantei teologice din Evul Mediu, goana dupa acumulare si setea pentru confortul material al epocii moderne. Din inclestarea celor doua viziuni opozabile se va naste in zorii noului mileniu: pragmatismul spiritual. Ultimile secole au pregatit terenul pentru o noua era de „apreciere a misterului” In anii ’90 Redfield era un vizionar. In 2010, frazele lui sunt bucati din realitate! A treia sa viziune vorbeste despre univers ca energie pura.Materia nu este altceva decat energie condensata. Experimentele din domeniul quanticii demonstreaza ca formele in care se exprima particulele de energie sunt conditionate de actul observarii in sine. Intrebarea este in ce masura universul, in integralitatea sa, fiind alcatuit din aceleasi particule raspunde asteptarilor fiecaruia dintre noi? Redfield scrie despre un experiment facut pe doua plante din acelasi soi, insa tratate diferit. Celei careia i s-au oferit mai multa iubire, atentie si caldura s-a dezvoltat mai armonios si mult mai repede. Asta o fi cheia?