Cand Dumnezeu devine alchimist…
Motto:”Dupa parerea mea, nu vom reusi niciodata sa ne cunoastem pe deplin, daca nu vom cauta sa-l cunoastem pe Dumnezeu: gandindu-ne la maretia Lui, ne vom gandi apoi la josnicia noastra; uitandu-ne la puritatea Lui, vom vedea spurcaciunea noastra…” Tereza de Avila
Intr-o Spanie, roasa de Inchizitie precum sfoara unsa cu seu, de sobolani, cand fumul rugurilor spurcau norii albi, Tereza de Cepeda y Ahumada simte chemarea calugariei. Ignorand dorinta familiei de a se marita, se retrage la Manastirea Intruparii Domnului, apartinand Ordinului Carmelitelor. Pe fundalul coruperii eticii, moralei si a adevaratei credinte in Iisus Christos, Terezei de Avila i se da sa experimenteze viziuni ,stari de extaz, trairi mistice care aveau s-o transforme rapid intr-un soi de celebritate locala. In epoca, asemenea abateri de la conduita normala erau foarte strict si minutios anchetate de catre inchizitorii care suspectau ca aceste conversatii interioare se faceau cu Satan, nu cu Dumnezeu, insa Tereza a avut norocul ca investigatorii sa concluda autenticitatea experinetelor sale spirituale. In linistea camarutei sale, animata de vocea launtrica a Duhului Sfant, scrie doua lucrari Cartea vietii mele si Castelul interior. Cea de-a doua carte, cunoscuta in Spania sub numele de Las Moradas (Locuintele) descrie evolutia constiintei in cautarea Tatalui Ceresc. Ea isi imagineaza sufletul „ca pe un castel construit dintr-un singur diamant sau cristal foarte limpede, in care se afla multe camere, asa cum in Rai exista multe locuinte„. In postarile urmatoare voi descrie cele doua etape prin care a fost impartita calatoria sufleteasca. In primele trei locuinte unde se manifesta sarguinta individuala de a ajunge mai aproape de intelegerea lui Dumnezeu si apoi, in celelate unde sufletul se perfectioneaza in lumina gratiei divine…