Ignorantul si Inteleptul

Sufletul isi cunoaste menirea pe pamant, inainte de a se intrupa, insa aceasta este uitata cand se trezeste la viata materiala, tocmai pentru a permite liberului arbitru sa slefuiasca piatra bruta. Personalitatea ne apare odata cu trupul si moare odata cu el. Dupa desfacere sufletul invesmantat in corpuri eterice si astrale se reintoarce depozitand toata constiinta deprinsa in timpul vietii in regatul spiritual, ea putand fi accesata in Cronica Akasha. Daca personalitatea are preferinte, sufletul este animat de intentii pe care le doreste implinite, asemeni expresiei: „dupa sufletul meu”; „e ceva pe sufletul meu”, etc…Cand preferintele persoanei intra in contradictie cu necesitatile sufletului, se produce boala, suferinta, neajunsul. Ignorantul se va lasa sedus de patimile efemere ale personalitatii si-si va consuma intreaga energie adunand „cioburi colorate de sticla„, pe cand inteleptul,lasandu-si sufletul sa-si urmeze calea, isi va transforma „viata intr-un vitraliu„! Sentimentele negative precum frica, furia, lacomia, indiferenta, depresia sunt experimentate doar de persoana. Cand omul a fuzionat cu Fiinta, iar sufletul sau devine constient ca exista un spirit universal si divin care genereaza viata in imensitatea ei de forme, devine apt sa iasa din dualitate, din conflict si sa inteleaga sensurile existentei. Puterea vine din necesitatile sufletului de a-si atinge intentiile. Inteleptul isi uneste persoana cu fiinta si le mediaza pe amandoua sa urmareasca acelasi scop, ignorantul se va lasa tarat de iluziile personalitatii sale, isi va consuma energia vitala alergand ca disperatul pe un drum la al carui capat se deschide abisul…