Despre natura si ingeri

In 1688 se nastea, la Stockolm, Emanuel Swedenborg, cel care avea sa-i inspire profund pe William Blake, Fiodor Dostoievski si pe Carl Gustav Jung. Intre 1729 si 1734 a publicat trei volume din Opere de filosofie si mineralogie. Pe cand se afla in Olanda a trait cateva experiente spirituale extraordinar de profunde, urmate apoi de revelatii mistice si transcedentale in perioada cand lucra in Anglia. In 1798 ii apare o lucrare fundamentala pentru esoterism: Arcana Coelestia. Va fi judecat pentru erezie, la Gothenburg, fiind acuzat pentru lucrarea Adevarata Religie Crestina, in care dezvolta o teologie total diferita de cea canonica. Dupa moartea sa, discipolii au infiintat in 1787 Biserica Noului Ierusalim si ritul operativ Swedenborg.Opera sa este incununata prin De Coelo et eius Mirabilibus et de Inferno (Raiul si Iadul) in care isi etaleaza viziunile despre lumea spirituala. In esenta, descopera ca lumea celesta este la fel de reala ca si cea laica. Iata un pasaj din carte, revelator pentru a-i contura tema centrala: „Ingerii sunt uimiti cand aud ca exista practic oameni care pun totul pe seama naturii si nimic pe seama Fiintei Divine, oameni care cred ca trupurile lor, unde se contopesc atatea minuni ceresti, sunt modelata doar de natura-care cred ca ratiunea are ca sursa tot natura. Dar, de si-ar inalta putin mintiile, ar putea vedea ca asemenea lucruri ne sunt date de Fiinta Divina, si nu de natura; ca natura a fost creata doar pentru a invesmanta ceea ce este spiritual, si pentru a-l prezenta, drept echivalentul ei, pe cea mai de jos treapta a ordinii. Ingerii ii compara pe acesti oameni cu bufnitele, care vad in intuneric, dar nu vad in lumina.„