0
Publicat in februarie 12, 2010 de Oreste Teodorescu in Spiritualitate
 
 

Alchimia fericirii II


Motto: Voi nu sunteti ingraditi de propriul vostru corp , nici inlantuiti de case si ogoare. Ceea ce sunteti voi slasluieste deasupra muntelui si cutreiera pe aripile vantului. Nu este un lucru care se taraste la soare pentru a se incalzi si nici nu-si sapa vizuini in intuneric pentru a se apara, ci este un lucru liber, un spirit care invaluie pamantul si care se misca in eter. Kahil Gibran – Profetul

Cunoasterea acestei lumi
Pentru Ghazzali, trupul omului este mijlocul pe care-l foloseste sufletul pentru a trece prin viata. Sufletul celui intelept si iubitor are grija de trup, precum pelerinul care in drum spre Mecca isi adapa camila. Insa, daca zaboveste prea mult si prea amanuntit in grija pentru animal, vor muri amandoi in desert fara a-si atinge obiectivul. „Cei care s-au lasat, fara limita, in voia placerilor lumesti, in momentul mortii vor fi asemenea celui care s-a ghiftuit peste masura cu delicioase merinde, pe care le va vomita apoi. Gustul delicios a trecut, dar rusinea a ramas.” In sufism, omul spiritual este asemuit musafirului care mananca frugal, multumeste gazdei, dupa care pleaca…
Cunoasterea lumii de apoi
In Coran scrie ca sufletele au fost trimise pe pamant pentru a dobandi cunoastere si experienta. Acestea, speriate de necunoscut s-au opus, insa Dumnezeu le-a linistit asigurandu-le ca vor avea toate instructiunile pentru a sti cum sa traiasca. Insa, sufletele care s-au decis sa incalce legile, sau, din ignoranta, le-au incalcat au inceput sa rataceasca calea, sa-si uite menirea. Pentru oamenii care si-au uitat originea divina, viata devine un infern. „Iadul ii inconjoara pe infideli„.Asemeni apostolului Pavel, si Ghazzali ajunge la concluzia ca, spre deosebire de animale sau ingeri care nu-si pot schimba regnul, rangul si dimensiunea, omul prin libertatea sa de alegere poate cobori in animalitate sau se poate inalta la Regatul Cerului.
La fel ca toti marii initiati, Ghazzali reda religiei sale, islamului, caracterul viu si inteligent, combatand reflexele mecanice, ritualul saracit de duh si desacralizarea credinciosului. In timp ce Europa medievala stingea luminile Gnozei, Islamul incepea sa fuzioneze cu cele mai importante institutii ale statului deschizand drumul adeptilor spre cunoastere. Pentru credinciosii, indiferent de rit, dogma sau traditie, pacea interioara vine dupa acceptarea ca in viata aceasta suntem turisti si ca peste un timp ne vom intoarce acasa, in lumea de apoi, acolo de unde emana si se intorc toate fiintele si lucrurile, adica in LOGOS.