Caile dobandirii fericirii
Motto: ” A existat o vreme cand nu eram nimic”
Coran
Coran
Cunoasterea sinelui
Sa ne intoarecm la predicatele alchimiei lui Ghazzali. Adevarul rezida si straluceste in cele mai inalte facultati umane. Spiritul nu poate fi linistit si senin in afara Adevarului, pe care nu il vom gasi in lumea „de afara, ci numai si numai in cea dinauntru„.Materialistul, lacomul, desfranatul, ticalosul cred ca taina fericirii consta in satisfacerea tuturor poftelor. Omul ideii, cel pentru care dragostea uneste Cerul cu Pamantul va descoperi in sine extazul cunoasterii – adevarata Gnoza. Extazul misticilor poate fi cel mai bun exemplu.
Cunoasterea lui Dumnezeu
Mai devreme, sau mai tarziu va trebui sa ne raspundem la intrebarea pentru ce am fost creati, care este sensul nostru in economia lui Dumnezeu. Prizonierul simturilor este asemeni unei furnici care se taraste pe o pagina scrisa si care crede ca literele sunt produsul exclusiv al stiloului. Abia, dupa ce plonjezi in universul interior poti intelege ideea care a generat cuvantul. Pe vremuri, medicii cunoasteau teologie si astrologie, si atunci puteau diagnostica atat cauzele mecanice ale bolii, cat si pe cele subtile. Ghazzali scrie, asemeni lui Lazarev ca Dumnezeu da boli oamenilor cu un scop foarte precis. Cand omul se va probusi in abisul propriei incompetente, cand se va simti ruinat si naruit de forte pe care nu le poate stapani se va apropia mai mult de divinitate, in incercarea initiala de a intelege ce i se intampla. Exista un singur principiu (Allah) care genereaza legile cauzale. Omul intra, apoi in raportul cauza-efect, uitand, din nefericire ca in spatele aparentelor se afla esenta adevarului. Multi ignora Judecata de Apoi, ca si cum, daca in viata aceasta incalci legea, poti spera ca nu vei fi pedepsit niciodata. E stupid! Ghazzali, face aici o comparatie superba: ” aceia care nu cred ca fiecare om este chemat in fata lui Dumnezeu pentru a da socoteala gandurilor, vorbelor si faptelor sale, este asemeni bolnavilor care, la un moment dat nu-si mai iau medicamentele, gandindu-se ca medicului nu-i pasa, daca le iau sau nu.” Este evident ca problema nu este procuparea medicului pentru tratamentul pacientului, ci faptul ca acesta din urma, nesocotind prescriptia se va autodistruge. Prin rugaciune, noi nu-l hranim pe Dumnezeu cu energie ci ne reamintim permanent cine suntem, de unde venim si care este menirea noastre aici si acum.
Sa ne intoarecm la predicatele alchimiei lui Ghazzali. Adevarul rezida si straluceste in cele mai inalte facultati umane. Spiritul nu poate fi linistit si senin in afara Adevarului, pe care nu il vom gasi in lumea „de afara, ci numai si numai in cea dinauntru„.Materialistul, lacomul, desfranatul, ticalosul cred ca taina fericirii consta in satisfacerea tuturor poftelor. Omul ideii, cel pentru care dragostea uneste Cerul cu Pamantul va descoperi in sine extazul cunoasterii – adevarata Gnoza. Extazul misticilor poate fi cel mai bun exemplu.
Cunoasterea lui Dumnezeu
Mai devreme, sau mai tarziu va trebui sa ne raspundem la intrebarea pentru ce am fost creati, care este sensul nostru in economia lui Dumnezeu. Prizonierul simturilor este asemeni unei furnici care se taraste pe o pagina scrisa si care crede ca literele sunt produsul exclusiv al stiloului. Abia, dupa ce plonjezi in universul interior poti intelege ideea care a generat cuvantul. Pe vremuri, medicii cunoasteau teologie si astrologie, si atunci puteau diagnostica atat cauzele mecanice ale bolii, cat si pe cele subtile. Ghazzali scrie, asemeni lui Lazarev ca Dumnezeu da boli oamenilor cu un scop foarte precis. Cand omul se va probusi in abisul propriei incompetente, cand se va simti ruinat si naruit de forte pe care nu le poate stapani se va apropia mai mult de divinitate, in incercarea initiala de a intelege ce i se intampla. Exista un singur principiu (Allah) care genereaza legile cauzale. Omul intra, apoi in raportul cauza-efect, uitand, din nefericire ca in spatele aparentelor se afla esenta adevarului. Multi ignora Judecata de Apoi, ca si cum, daca in viata aceasta incalci legea, poti spera ca nu vei fi pedepsit niciodata. E stupid! Ghazzali, face aici o comparatie superba: ” aceia care nu cred ca fiecare om este chemat in fata lui Dumnezeu pentru a da socoteala gandurilor, vorbelor si faptelor sale, este asemeni bolnavilor care, la un moment dat nu-si mai iau medicamentele, gandindu-se ca medicului nu-i pasa, daca le iau sau nu.” Este evident ca problema nu este procuparea medicului pentru tratamentul pacientului, ci faptul ca acesta din urma, nesocotind prescriptia se va autodistruge. Prin rugaciune, noi nu-l hranim pe Dumnezeu cu energie ci ne reamintim permanent cine suntem, de unde venim si care este menirea noastre aici si acum.
-va urma-