Siddharta si Gautama
Motto: „In loc de a nazui spre inalte culmi spirituale, accepta viata asa cum este ea, cu toate provocarile ei. Abia atunci vei castiga putere, dar mai ales liniste sufleteasca. Taina consta in unificarea planului mental cu cel afectiv si material.”
Dupa indelungi peregrinari, cei doi amici Siddharta si Govinda afla de existenta unui iluminat, numit Buddha de catre adeptii sai, care are o „infatisarea radioasa” si care „s-a trezit, atingand starea de nirvana dupa ce a constientizat ca totul este guvernat in univers de raportul cauza-efect”. Intalnirea cu Buddha este simpla si luminoasa. Siddharta vede in interelocutorul sau o fiinta detasata de toate chinurile vietii si cufundata intr-un zambet misterios, „asa cum numai oamenii care il inteleg pe Dumnezeu, pot avea„.Insa, Siddharta nu devine discipolul lui Gautama, fiind increzator ca eliberarea de conditionari si dobandirea „starii de trezire spirituala” nu ne este data de maestri sau zei, de invataturi sau ritualuri ci numai de propria optiune si de experienta individuala pe calea dreapta. Siddharta se hotaraste sa mediteze in locuri singuratice. In umbra unei paduri are o revelatie teribila din care intelege ca pana acum s-a aflat pe un drum gresit, caci dispretuia lumea fizica pe care o considera maya (iluzie). Acum, fiind cufundat in contemplarea pomilor, a cerului, a lunii, a raului care curge necontenit, a stelelor nu le-a mai rationat, n-a mai cugetat conceptual, ci pur si simplu „le-a respirat, le-a trait„. A inteles, astfel, ca setea lui neostoita pentru intelepciune si perfectiune i-au consumat energia orbindu-l sa vada frumusetea lumii. Cuvintele lui Gautama aveau sa lucreze in structurile profunde ale lui Siddharta si foarte curand, viata acestuia va cunoaste o noua etapa de extindere a constiintei.
-va urma-