Lumea exterioara este expresia celei interioare

Vreau sa te conving ca este important pentru mantuire, sa faci ca fiecare actiune a ta sa conteze, atata timp cat prezenta ta, aici si acum este prea scurta ca sa fi martorul tuturor minunilor vietii. Un gand calauzitor ar suna cam asa: Respecta lumea si fa-o oglinda propriei tale vieti. Poti sa gasesti o cale surprinzatoare de a intelege ca esti parte integranta a universului, citind, contempland, meditand, „vorbind” cu toate formele de viata. De ce cand vorbim noi cu Dumnezeu se numeste rugaciune, si cand vorbeste el cu noi, unii numesc asta schizofrenie, nebunie, etc? Nu va trece mult timp si cei cu constiinta extinsa vor echilibra tabara obtuzilor si atunci programele si experimentele socio-politico-economice vor tine cont de axioma lui unu: Suntem hraniti cu totii de energiile Mamei Pamantesti si ale Tatalui Ceresc, ne nastem, traim si murim in aceleasi paradigme si in ciuda infatisarilor noastre atat de diferite suntem frati si surori, apartinand unui singur popor, numit umanitate! Gandurile despre acest viitor, deloc utopic, caci el va respecta armonia si perfectiunea naturii s-au declansat, inca din zorii umanitatii, iar, astazi din ce in ce mai preocupati de protetiile mayase, ne apropiem din ce in ce mai multi, de intelegerea conceptului de unitate in diversitate. In secolele de pana acum, curentele hermetice, gnostice, spiritualiste, integraliste au creat egregori suficient de puternici, pentru a influenta materia generatiilor de dupa 2012. Vi-l propun spre reamintire, sau poate pentru descoperire pe Carlos Castaneda. In Invataturile lui Don Juan si Cealalta realitate, descrie initierea si calatoria in dimensiunea Mamaei Geea cu ajutorul plantelor psihotropice, iar in Calatorie in Ixtlan vorbeste despre dobandirea „puterilor vietii si a dobandirii intelepciunii atotcuprinzatoare”. In postarile viitoare ma voi apleca putin asupra textului, din care putem extrage invataturi foarte utile pentru ce va urma cat de curand…