Dualitatea

Infinitul se opune ratiunii noastre umane. Persoana nu poate gandi unitar, caci ea traieste in dualitate. Doar Fiinta, vindecata de contrarii isi gaseste originea in UNU. Neofitul nu percepe un obiect decat atunci cand il separa de mediul sau ambiant, iar cunoasterea care are in sine si autocunoasterea nu se poate face decat prin individualizare, adica prin evadarea din Unicitate (El) si plonjarea in dualitate (eu). Armonizarea dualitatii si reintegrarea in unicitatea Divina este zugravita in principiul hermetic: „ceea ce este sus este si jos pentru a infaptui miracolul unui singur lucru. „Asadar daca lumea este sustinuta de doua coloane, + si -;energie activa yang si energie pasiva yin putem sa concluzionam ca viata in materie ia nastere dintr-un etern duel,din opozitie, iar viata spirituala se naste din armonizarea contrariilor, din „umblarea pe calea de mijloc” cum propovaduia Buddha. Initiativa individualizarii il face pe om sa iasa din inertie si prin deosebirea dintre bine si rau sa dea expresie frazei vejnic vii: „Sa-l facem pe om dupa chipul si asemanarea noastra!”. Iata cele mai cunoascute opozitii care formeaza domeniul dualitatii:

Subiect – Obiect.
Pozitiv – Negativ.
Masculin – Feminin.
Ratiune – Imaginatie.
Miscare – Repaus.
Spirit – Materie.
Abstract – Concret.

-va urma-