Intoarcerea maestrului ratacitor – scrisoare deschisa prietenului meu –
Cand minti ti-e frica sa nu fi descoperit si atunci incepi un lung si trist sir de conditionari. Daca iti faci chip cioplit si incepi sa te inchini propriei statui ridicata in rigips de cativa discipoli exaltati, te afli deja in negarea divinului din tine. Cu cat paginile CV-ului tau cresc, cu cat peretii spatiului care te defineste se aglomereaza de diplome si titluri cumparate pe internet, cu atat te simti mai singur, mai tulburat si mai sarac. Nu uita, maestre drag cat de rusinat s-a simtit cuplul primordial cand si-a constientizat goliciunea. Ramai, asadar, dragul meu maestru ratacit, in Lumina si nu uita ca Dumnezeu se autodefineste prin Intelepciune, Frumusete si Forta, iar eternitatea Sa, atat in potential, cat si in dinamica respira Iubire, Iertare, Evolutie. Renunta, iubite frate la ura, meschinarie, conspiratii. Nu-ti mai otravi sufletul si nu-i mai manipula dupa bunul tau plac, pe cei care, din iubire, te-ar urma oriunde, caci, la nivelul tau de evolutie ar fi trebuit sa intelegi ca in Legea lui Unu, daca faci rau semenilor tai, tie iti aduci nenorocirea. Ma uit in adancul sufletului tau si vad lumanarea palpaind in vartejul hiper egoului. Intreaga concentrare ti-a fost rapita de luciul oglinzii, de reflexia adevarului in forma. Te-ai inasprit, inrait si lacomit. Zambetul cald si frumos, semnatura unica a Fiului Omului ti s-a transformat in rictus, iar privirea atat de albastra si limpede arunca acum flacari sulfuroase. Aminteste-ti ca indiferent de ce vei gandi, spune sau face, noi cei care te cunoastem atat ca Fiinta cat si ca Persoana, te iubim neconditionat si ne rugam ca Bunul Dumnezeu sa-ti risipeasca ceata spirituala. Te asteptam cu drag ACASA! Nu ne poti face tu atat rau cat te putem noi iubi!
