Destinul, asceza si regasirea regatului pierdut

Celebrul istoriograf Flavius Iosif scria ca esenienii credeau ca toate intamplarile sunt predestinate. Textele descoperite langa Marea Moarta, la Qumran confirma ca autorii lor erau initiati in Marea Stiinta a Cosmosului si stiau ca istoria este impartita in epoci fixate de Dumnezeu si supravegheate de ierarhiile ceresti: heruvimi, ingeri, arhangheli, serafimi. Asadar, aceste creatii de lumina nu au o vointa proprie ci sunt programati de catre divinitate, insa, sub auspiciile Libertatii cu care Marele Parinte al Universului isi inzestreza creatia, unii ingeri aleg sa se individualizeze si sa iasa din Program. Vedem, la Moise cum unii dintre ei, sedusi de farmecul ficelor oamenilor, au cazut intr-o stare rusinoasa, vaduvindu-se de Lumina Unicitatii.Gnosticii creadau ca acesti ingeri cazuti stau la originea raului in lume, caci raul nu poate fi altceva, decat absenta Binelui. Spre deosebire de oameni, care prin cuplul primordial Adam-Eva au ales calea cunoasterii binelui si raului, acesti ingeri au in continuare o putere foarte mare. Noi, daca nu iesim din cercul vicios al cauzei-efect, devenim promotorii karmei. In sensul iudeo-crestin, karma este o retea spirituala care se hraneste din greselilie si abaterile de la decalog, precum si din ignorarea celor sapte pacate capitale. Iata avertismentul lui Iisus Hristos: ” …mai degraba vor trece cerul si pamantul decat sa fie suprimata chiar si numai o iota din aceasta lege…”Din aceasta perspectiva, karma este suma lectiilor inca neinvatate pe calea desavarsirii sinelui, iar Legea apare ca o consecinta etica, morala si spirituala a actiunilor noastre mentale, psihice si fizice. De aici rezulta dharma hindusilor sau destinul in conceptia occidentala. El este „legea dupa care suntem oranduiti„, cum spune Goethe si ne ofera posibilitatea de a ne slefui propriile muchii si asperitati, pana devenim o piatra slefuita din Templul lui Dumnezeu!