52
Publicat in septembrie 22, 2009 de Oreste Teodorescu in Spiritualitate
 
 

Nimic nu se pierde, totul se transforma. Civilizatii disparute si regasite



Spre sfarsitul Evului Mediu, cand sistemele isi atinsesera limitele de competenta, iar totul parea pierdut, apar vagi amintiri, apoi chiar texte vechi si uitate care spun admirabila poveste a spiritului uman din antichitate. Astfel pe izvoarele grecesti, egiptene si latine, civilizatia medievala se reformeaza structural si fundamental in Renastere. Observam, ca atunci cand prezentul se cufunda in letargie, coruptie, mediocritate si intuneric, un resort supra uman, divin se pune in miscare la scara planetara aducand idei reformatoare sau amintiri despre trecutul glorios. La inceputul sec al XVIII-lea apar primele traduceri al hieroglifelor, in sec al XIX-lea, Ur si Babylon ies dintre paginile Bibliei si redevin orase, sub atenta reconstituirea a istoricilor, arheologilor si a cercetatorilor uimiti de acuratetea stiintei acelei vremi, imortalizata pe tablite de lut. Cam in aceeasi perioada rasar din jungla Yucatan, vestigiile unei alte civilzatii disparute – Maya. Deja, la debutul sec al XX-lea, umanitatea avea un tablou, vag, ce-i drept, al existentei unor civilizatii cu mult inaintea Traditiei Oficiale, care incercase sa demontreze vechimea de aprox.6000 de ani. Santierele arheologice au scos la iveala obiecte, ruine si oseminte, care, datate cu C14 au revelat ca omenirea era bine organizata, dezvoltata coerenta si cu 15.000 de ani in urma. O dovada surprinzatoare sunt hartile Oronteus Finaeus (1532), globul Schoner (1523) si harta Mercator 1538 care includ detalii exacte despre Antartica. Toate bune si frumoase, dar la vremea respectiva, nici un navigator nu ajunsese pana acolo. Atunci, de unde informatiile?In Indiile de Vest, sub apele limpezi ale Oceanului, au fost gasite spre sfarsitul sec.XX, ruinele unor asezaminte urbane,, vechi de peste 15.000 de ani care aveau o infrastructura ultra moderna, la care, nici macar astazi, unele regiuni mai sarace nu au ajuns. Daca adaugam descoperirile arheologice surprinzatoare din Babylon: bateri alcaline, obiecte din aluminiu ( sa nu uitam ca acest aliaj a fost descoperit oficial in sec al XVIII-lea d. Hr!?) sau vimanas, masini zburatoare descrise cu acuratete in scrierile epice indinene, avem demonstratia destul de clara, ca in istorie civilizatiile se sting, iar pe ruinele lor se nasc alte forme de oranduirea mentala, individuala si sociala. Inca o demonstratie ca nimic nu se pierde, totul se transforma! Sa fim atenti la ce se intampla astazi cu noi. Vedem cat de impotenta este conducerea tarii, dar exact cand totul pare ca a ajuns in derizoriu, memoria noastra colectiva isi aminteste de stramosi: Spiritualitatea Daca si pragmatismul Roman. Printr-o noua amalgamare intre traditiile fiecarei tari si principiile unitare, suntem deja in zorii unei Noi Ordini Mondiale.