17
Publicat in septembrie 13, 2009 de Oreste Teodorescu in Spiritualitate
 
 

Crestinismul, in cautarea textului primordial




 

Uneori, sensurile istoriei sunt dicatate de catre castigatorii puterii, indiferent daca aceasta putere este de ordin material sau spiritual. Si in domeniul ideilor au existat si inca se deruleaza o acerba batalie pentru monopolul adevarului. Cand vorbim despre religia crestina, gasim evident, cateva dihotomii, inca de la cristalizarea sistemului care va conduce la aparitia Bisreicii Romane, atinsa apoi de schizma ortodoxa si sfarsind prin aparitia reformelor lui Luther. Samburele galcevii teologice se gaseste in miezul plin de sensuri ale evangheliilor. Pe langa cele canonice, admise in Noul Testament, mai exista cel putin alte zece, unele partial distruse. Printre cele apocrife, sunt deja cunoscute evanghelile lui Toma, Filip, cea a egiptenilor, a evreilor, a lui Petru, a Mariei Magdalena, spectaculoasa evanghelie a lui Iuda. Exegetii Noului Testament sunt de acord in principiu, ca daca a existat o evanghelie primordiale, contemporana cu viata lui Iisus, si daca ea se afla printre manuscrisele descoperite la Qumran, ea ar trebui sa contina o serie de parabole si proverbe care incep cu formula” Iisus spune”, fara altfel de adaugiri sau inflorituri. La Nag Hammadi, printre pergamente s-a gasit fragmentul unei asemenea evanghelii denumita Q. Daca revenim la textele canonice ale crestinismului trebuie precizat ca evangheliile lui Matei, Luca, Marcu si Ioan au fost scrie intre anii 60-95. Unii specialisti plaseaza textul lui Ioan abia in anul 110, asadar autorul nu poate fi acelasi cu apostolul prea iubit. Despre apostolul Ioan se crede ca amurit in anul 44, alaturi de fratele sau Iacov. Este stiut, ca dupa ce Crestinismul a devenit religia oficiala a imperiului roman, a cunoscut o serie de adaptari si modificari ale sensului primordial, care sa serveasca si sa intareasca influenta Romei asupra lumii. Cerecetatorii si istoricii crestinismului, sunt de acord astazi ca exista cel putin doua interpretari destul de diferite ale sensurilor invataturilor lui Iisus Hristos. Primul, cel mai autentic prezervat de apostoli si mai ales de comunitatile care au ramas in Iudeea sau au plecat catre Alexandria, Egipt si doctrina universalista propovaduita de Pavel. Incepand cu sec al XIX-lea, grupuri de cerecetatori au inceput sa studieze textele sfinte si pe masura ce apareau noi descoperiri arheologice, culminand cu descoperirea de la Marea Moarta, s-au putut face corectiile necesare, astfel ca pe baza unui text aramaic, mai vechi decat traducerile grecesti ale evanghelii lui Matei, se impune o cu totul alta traducere a propozitiei: ” Fericiti cei saraci cu duhul„. Textul aramaic este precis, fara echivoc: „Fericiti sunt cei care au ramas saraci saraci de dragul spiritului„. Si uite cat de frumos se leaga aceasta interpretare de constatarea Mantuitorului: „Mai degraba intra o camila prin urechea acului, decat bogatul in imparatia lui Dumnezeu” sau „Regatul meu nu este din lumea aceasta„, dar mai ales povata sa ne fecem comori in Cer si nu pe Pamant, unde toate sunt vremelnice. Exista si banauiala, ca traducerile si sensurile originale ale invataturii cristice au fost manipulate si mistificate cu premeditare de catre teologii romani care erau mai preocupati de prezervare propriului imperiu pamantesc decat sa cucereasca Regatul Cerului. Nodul gordian se afla in Consilul de la Nicea, cand, in anul 382, sub papa Damasus a fost aprobat textul celor 27 de versete admise in Canonul Noului Testament.