30
Publicat in septembrie 3, 2009 de Oreste Teodorescu in Spiritualitate
 
 

Bogatiile traditiilor noastre populare




 

Preocupat fiind de zona mitologiilor si legendelor romanesti, am nimerit, evident, deloc intamplator in proximitatea domnului Oprisan, directorul editurii Vestala Saeculum, de unde am plecat insotit de o sumedenie de carti-prietene, ba chiar maestre care au inceput sa-mi sopteasca in urechea sensibila povesti, mituri si basme traditionale, pline de profunzime si talcuri minunate. In 1903, Elena Niculita-Voronca culege in Datinile si Credintele poporului Roman adunate si asezate in ordine mitologice, viziunea mosilor nostri asupra Facerii Lumii, a Omului, raporturile dintre el, Dumnezeu si dracul. Vreau sa va invit, dragii mei prieteni, intr-o incursiune intr-un sistem filosofico-mistic extrem de interesant, capabil sa ne desluseasca multe dintre nebuloase. In primul rand vreau sa citez dintr-o credinta culeasa din zona Bucovinei: „Din inceput era numai apa, Dumnezeu zbura pe sus ca un hulub, iar Necuratul cu trei randuri de aripi sta in apa si a fost strans niste spuma cat casa. „Ce faci acolo?”il intreba Dumnezeu. „Vreau sa-mi fac un loc, sa ma pe ce sedea”. Nu face asa, ca nu-i bine, ci fa cum ti-oi zice eu. Du-te in fundul marii si ada pamant in numele meu”. El n-a vrut sa zica asa, caci voia pamantul al lui…”In patrimoniul culturii noastre rurale, aproape ca o particularitate, la Inceputul Creatiei Dumnezeu si dracul umblau impreuna. Pe Dumnezeu il cheama Fartache, iar pe diavol, Nefartache. Domnul ii incredinteaza tovarasului sau de drum facerea materiei. Astfel, muntii, nisipurile, trupurile sunt creatia celui ce avea sa Cada curand din „Regatul celui de-al noualea Cer„. Stramosii nostri stiau ca dupa ce Diavolul a zamislit din lut si apa, trupul omului, Dumnezeu a „suflat suflare de viata„, si aici intelegem bine, de ce cateva milenii mai tarziu, Iisus Hristos a spus: „sa-i dam Cezarului ce-i al Cezarului, si lui Dumnezeu ce-i a lui Dumnezeu„, si „Regatul meu nu este din lumea aceasta„, dar mai ales ” ce folos daca castigi intreaga lume pierzandu-ti sufletul„, „mortii sa-si ingroape mortii lor, iar vii sa umble cu vii”. Interesant, dar in ciuda incercarilor repetate ale lui Nefartache de-al detrona pe Fartache si a incercarilor de a sabota perfectiunea Creatiei, primeste de fiecare data circumstante atenuante. Si Origene credea ca Satan este mantuibil, daca omul il invinge si ii transfirma ura in iubire. In mod bizar, asta l-a costat pe Origene anatema bisericii Romane, dobandind statutul de eretic. Voi continua cu alte particularitati ale traditiei noastre stramosesti, caci acum nu mai am nici o indoiala asupra esentei de lumina divina a poporului nostru!