Stramosii lupi
Se poate lesne observa o legatura profunda intre stramosii nostri daci si lupi, de la stindard, pana la simbolul totemic al lui Zamolxe, care este lupul alb. Strabon se joaca de anagramarea si scrie ca dacii se numeau initial daoi, iar un alt istoric antic, de aceeasi talie, adauga ca daos era numele frigian dat lupului. Mitul apropierii omului de lup strabate insasi nasterea imperiului roman, sa ne amintim de Romulus, Remus si Lupoaica Mama. Eliade arata ca dacii se numeau „cei care sunt asemeni lupilor”. Acum, daca intelegem modul de functionare a sistemului shamanic, asa cum scrie si discipolul lui Eliade, Petre Culianu din care citez: „baza tuturor sistemelor religioase este shamanismul primordial”, putem descifra legaturile stramosilor nostrii cu „zeul lup”. Fiecare popor ancestral isi alesese un simbol totemic pe care il inzestrasera cu puteri magice de strabatere a lumilor viilor si mortilor, si care facea legatura din neam in neam. Dacii aveau lupul, romanii aquila. Intersant, aceasta dubla mostenire daco-romana a facut ca poporul nou nascut sa mosteneasca si acest sistem de credinte. Etnologii au constata ca din 50 de sarbatori pagane, 35 erau consacrate lupului, si apoi sa ne gandim la abundenta numelor de Lupu, Lupascu, Lupan, Pascu. Fantoma lupului magic a umblat deasupra satelor romanesti pana astazi. In medicina satului, ghearele, dintii, labele, parul, botul si ochii lupului sunt inzestrate cu mari puteri. George Cosbuc scrie: ” parul de lup era folosit afumat pentru cei care nu puteau sa retina urina, dintii-pentru noroc, ficatul pentru vindecarea ofticii. Femeile sterpe asteptau sarbatorile de iarna, cand apareau flacaii cu masti de lup caraora le smulgeau cateva fire de par pe care le foloseau la descantece si vraji de dezlegat nasterea”. De ziua Sf. Andrei sau Sf. Petru, ambii patroni ai lupilor, in credintele daco-crestine ( foarte intersant: dacii ocupati de imperiul roman crestinat, trec imediat la noua forma de religie institutionalizata, caci gasesc in ea corespondente perfecte cu sistemul zamolxian, si abia dupa trei secole apar primele biserici), femeile nu se pieptanau ca sa nu se indeseasca padurile si sa nu se inmulteasca lupii in desisuri. Un documentar de pe Animal Planet a aratat ca in muntii Carpati traiesc si astazi cateva mii de lupi, iar in Romania sunt peste jumatate din lupii Europei.
Cultul lupui este reprezenta metaforic in cultul dacilor datorita asemanerii metaforice cu acesta. Lupul mai poate sa reprezinta si omagiul adus de om catre aceasta creatura deoareci se presupune ca daci aveau ca si forma de trai pastoritul. In acest fel lupul reprezenta liantul dintre omul pastor si natura reprezentata prin lup.
Dar in acelasi timp poate avea si alta reprezentatie.Ovidiu, spunea, referindu-se la Dacia: „Asadar mi-a fost sortit sa vad Scitia si tinuturile care se gasesc sub axa lui Lykaon”. Lykaon a fost primul rege al Arcadiei, tatal ursoaicei Kallisto, si numele sau se refera la lup (gr. lykos). „Axa lui Lykaon” desemneaza Axis Mundi, Axa polara, fiind o „amintire” a tarâmului hiperborean, si gasim aici o indicatie ca, alaturi de mistret si ursoaica, lupul participa la guvernarea lumii primordiale; faptul ca Lykaon este „tatal” ursoaicei sugereaza ca lupul ar trebui plasat între mistret si urs. Din punct de vedere traditional, functia de Împarat al Lumii contine în unitatea sa, ca si orice alt element sacru, o dualitate în fasa, din care se dezvolta cele doua functii, autoritatea spirituala (Preot) si puterea temporala (Rege). Daca mistretul simbolizeaza pe Împaratul Lumii, fiind lumina suprema a lumii noastre („Ciclul Mistretului Alb”), iar ursul este sigla puterii temporale ce, prin uzurpare, va ajunge sa ia locul mistretului, în mod necesar mai trebuie sa existe o emblema care sa defineasca autoritatea spirituala: aceasta emblema este lupul. Chiar si lingvistic, lupul apare înrudit cu celelalte doua animale hiperboreene. Cuvântul „lup” provine din sanscr. vrka, cuvânt derivat din aceeasi rad. var, ca si „mistret” sau „urs”. Nu este hazardat sa presupunem ca „tara mistretului” a ajuns la un moment dat „tara lupului”, un tarâm hiperborean definit de „axa lui Lykaon”, si Dacia s-ar putea sa fi fost mai degraba „tara lupului” decât „tara ursului”. La greci, cele doua functii laterale au fost reprezentate de Apollo Lykos („lupul”) si Artemis ursoaica, gemeni „de aur” provenind din acelasi trunchi, si considerati de origine pur hiberboreana; în traditia germana/scandinava, Odin, zeul întelepciunii si al initierii, era însotit de doi lupi; iar peste veacuri, la români, Stefan cel Mare este descris într-o legenda ca umblând prin padure, copil fiind, însotit de doi lupi. Cu alte cuvinte, lupul, înainte de a decadea, ajungând doar o fiara razboinica (ca urmare a „revoltei” ksatriya), a fost simbolul spiritualitatii si emblema sacerdotiului, iar constelatia polara înainte de a se fi numit „Ursa” este posibil sa se fi chemat „Lupul”, de unde amintirea despre „axa lui Lykaon”.aceste lucruri pot reprezenta si posibilitatea ca daci sa fi crezut ca inaintasii acestora au venit din constelatia « Lupului ». reprezentarile pot fi multiple de aceia omul a ales sa slaveasca inaintasi in loc sa traiasca in prezent. Nu este un lucru gresit sa cinstesti memoria acestora numai ca in decursul timpuli aceste lucruri s-au denaturat si de aici s-a ajuns la misticism. Caderea in misticism este cea mai grea « boala » de care omul poate suferi.
cine a vazut in realitate un lup…in salbaticie?
De unde sa mai vezi Dia.daca au avut grija sa-i omoare. Asa in doua labe e plina ziua de lupi.:)
nu sorin…mai sunt… la noi in piatra craiului…e plin..;-)))
pe mine ma intereseaza partea oculta,esoterica a subiectului.Cum lovinescu-dacia hiperboreeana e la biblioteca si azi nu ajung la ea-ufffffff-ii multumesc lui corvusdd pt informatii si inclin si eu sa cred ca printr-o analogie inversa lupul reprezinta un simbol solar rezultat din denumirea apollo lykos,apolo zeu al luminii.
As fi curios ce parere ai despre interviul dat de fostul mason de gradul 33 Leo Zagami in Oslo, Norvegia 2007 http://fymaaa.blogspot.com/2009/08/interviu-cu-leo-zagami-26082009.html .
Are o viziune cu totul diferita despre masonerie decat cea expusa pe blogul tau despre Istoria „obiectiva” a masoneriei si in emisunile pro masonerie de la Codul Lui Oreste …
As fi curios ce contraargumente sunt de adus … sa se faca o disecare a argumentelor sale, caci sunt multe si importante … Omul chiar pare un insider, stapaneste multe informatii, are documente, acte, poze .. E dispus sa mearga in instanta pentru a demasca marea conspiratie globala.
Ziua buna tuturor!
Ieri nu am mai putut intra pe blog pentru a mai discuta cu voi, ma scuzati!
Foarte interesanta tema, insa nu prea am ce comenta la aceasta tema.
@Dia- Poate voi trece si eu pe la Piatra Craiului, sa imi fac prieteni prin padurea voastra, daca ma intelegeti.
Daca nu va suparati, cum nu am mai putut spune nimic legat de tema ieri, voi dori sa spun astazi:
Lucifer are si el un scop, Dumneazeu l-ar fi putut elimina sau „reduce la tacere” dar l-a lasat liber in continuare. De ce!? Pentru ca ase este planul lui Dumnezeu. Daca nu ne-ar fi corupt Lucifer nu am mai fi putut trece prin intuneric pentru a ajunge, incetul cu incetul, la Lumina, inca nu am ajuns la destinatie dar nici pe la inceput nu suntem, iar acea destinatie avanseaza o data cu noi.
@Sorin Di Rokko- Poate nu a-ti auzit de Derosi si de Terosi( am spus ca este doar o legenda ), insa probabil de Ultima Thule a-ti auzit, ori despre migrarea unei parti dintre eschimosi catre Nord, sau de Paradisul de la Nord de Gheturi, doresc sa cititi cu atentie cartea de care v-am spus la postarea trecuta, si pe langa Teoria Pamantului Gol ,mai sunt si alteteori si ipoteze discutate, acolo sunt si marturii despre oameni cu glugi negre purtate pe cap din interiorul minelor parasite, si despre luarea in sclavie de catre acestia in mod inconstient, plus misterul Shaver si mostenirea Abandondero, in fine. Sa nu credeti ca am luat in serios, dar am luat-o ca pe o informatie.
Din cate stiu eu,Hiperboreea se afla in Marea Nordului, sau poate ca Hiperboreea se afla in Paradisul din Nordul Indepartat. Oricum, daca stai langa un lup vei simti un camp de energie puternic, daca vei reusi sa te concentrezi destul, de aceea voi trece pe la Piatra Craiului, pentru a verifica niste ipoteze proprii.
Si ca sfat voi dori sa va cer ceva: Ori de cate ori aveti vreo nelamurire sa va puneti 3 intrebari „puternice”:
1. De ce?
2. Ce rost are?
3. Ce fel de reactii obtine ( din cel putin 2 unghiuri de observare )?
Si nu este de ajuns doar un raspuns, ci un sir de raspuns-intrebare.
Exemplu: De ce citesc o carte?
Pentru a obtine iformatii!
De ce sa obtin informatii?
Pentru a evolua!
Si asa mai departe pana ajungeti la ultima intrebare unde numai gasititi raspuns( raspunsul final/samanta ). Si nu trebuie sa va intrebati numai despre voi ci despre si cealalta persoana, eveniment, fapta, consecinta etc.
Sper ca v-am fost de folos!
Daca am gresit cu ceva va rog sa imi atrageti atentia si sa ma corectati, insa sa o faceti cu blandete, pentru ca asa este cel mai armonios!
Pace in suflet si multa cumpatare acompaniata de o desvarsita chibzuinta!
dupa unii istorici,hiperboreea si locuitorii sai apartin unei geografii mitice, ca si edenul iar accesul acolo era o recompensa a practicilor spirituale.o conditie absoluta de trecere era vegeatrianismul.
lupul…cel alb trece spiritele pe celalat taram;exista insa si reversu:licantropul care mananca luna;de altfel si anubis(sacalul)pe cei buni ii duce la osiris iar pe cei rai ii papa!
VRETI MITOLOGIE ROMANEASCA?
http://spiritualitatedacoromaneasca.wordpress.com/category/legende-vechi/
„Se spune că pe muntele Ceahlău ar fi trăit cândva un neam de uriaşi, popor de oameni grozav de înalţi şi de tari. Şi-au adus cu dânşii nişte vite, un soi de bouri, cu coarne scurte, şi-i păşunau toată vara pe plaiurile muntelui, până da omătul. Atunci coborau oamenii cu vitele lor, către apus şi miază-zi, spre Valea Jitanului, care de atunci şi până acum aşa îi spune.
Dar într-o iarnă, a dat în ei o molimă de s-au prăpădit bătrâni şi tineri şi bouri. Ar mai fi scăpat doi, o fată şi un băiat. Aceştia, luând puţinii bouri ce erau feriţi de crunta boală, s-au urcat sus în plaiul muntelui. Şi numai ce le-a trecut prin gând celor doi tineri: să ridice acolo sus fiecare câte un turn, doar i-o vedea şi oamenii dinspre soare răsare. Şi aşa au tot cărat lespezi şi stânci; băiatul a ridicat un turn mai mare şi mai lat, iar fata unul mai mic, după puterile ei. Oamenii din văi priveau miraţi cum se ridică zi de zi aceste piscuri prea măreţe. Numai că în ziua în care îşi schimbă codrul faţa verde, ziua de Probajini, numai ce trăsni în pereţii muntelui, nori de zloată şi de gheaţă s-au prăbuşit curmând orice viaţă pe tot cuprinsul muntelui. Şi peste ceasuri, când mândrul soare şi vânturile limpeziră hăul, c-un stânjen se săltase Ceahlăul…
După ce s-au scurs puhoaiele, oamenii din vale nemaivăzând pe cei doi tineri uriaşi şi nici o mişcare în munte, s-au urcat pe culme şi i-au căutat. Într-un târziu au dat de ei turtiţi sub greutatea gheţii. Le-au zidit mormânt de piatră, acolo unde-i aflară. În anul celălalt au venit iar oamenii, tot de Probajini, şi au adus o toacă pe care au înţepenit-o acolo sus, pe vârful cel mai înalt. Şi de atunci, în fiecare an, de ziua aceea, poporul de prin văi şi lunci, bărbaţi, femei şi copii, fac o slujbă în sobor, cinstind mormântul acelor uriaşi.
Şi iaca aşa, de atunci, turnului mai mare îi zice Toaca, iar celuilalt îi spune Panaghia. De sub Toaca, printre turnuri în jos, acolo unde lumina-i fără spor, îi jgheabul ista fioros de-i spunem noi Jgheabul Urieşilor…”
„Spre est de Ceahlău pornea aşa-numita Cale Sacră, ce ajungea la Cheile Bicului, în sud-estul oraşului Chişinău, de unde continua spre est şi era marcată printr-o linie de megaliţi amintită şi de Dimitrie Cantemir în Descrierea Moldovei, linie ce corespunde cu Exampeos-ul menţionat de Herodot. Acelaşi autor afirmă că „cel mai înalt multe al Moldovei este Ceahlăul şi dacă acest munte ar fi fost cunoscut poeţilor vechi, el ar fi fost tot atât de celebru ca şi Olimpul, Pindul sau Pelia.” Nu numai el, ci şi Gheorghe Asachi, consemnează faptul că acest munte sacru este vizibil de la foarte mare depărtare: „Corăbierul de pe Marea Neagră vede piscul cel înalt al acestui munte de la Capul Mangaliei şi până la Cetatea Albă. Locuitorul de pe ţărmul Nistrului vede Soarele apunând după masa acestui munte, iar păstorul nomad, după ce şi-a iernat turmele sale pe câmpii Bugeacului, se întoarce către casă având în vedere vârful Pionului sau Ceahlăului, întocmai precum o corabie se orientează după lumina farului ca să intre în port.”
http://spiritualitatedacoromaneasca.wordpress.com/category/legende-vechi/
„în anul 1988 a fost lansată ipoteza existenţei unei piramide construite sau cioplite în vârful Toaca, ipoteză susţinută de numeroase dovezi geologice, arheologice, cartografice, fotografice ş.a.m.d. Pornind de la harta topografică a muntelui Ceahlău, este recunoscută baza piramidei – un pătrat cu latura de 290 de metri – precum şi direcţiile diagonalelor şi axelor principale, după cum se observă în figură.
În urma cercetărilor se relevă faptul că axul principal R2 are un azimut geodezic de 73,5 grade, direcţie ce nu corespunde totuşi cu răsăritul de Soare din data de 6 august, dar corespunde perfect celui din 23 august 2000 î.e.n. (faraonii egipteni îşi orientau astronomic piramidele după poziţia cerească a Carului Mare din aceeaşi dată). Diferenţa de 17 zile dintre cele două date calendaristice se explică foarte simplu prin mişcarea de precesie a Pământului, reflectată în schimbările calendaristice ce au avut loc în e.n. Ziua sfântă de 23 august aleasă de egipteni (astăzi Sfântul Lup) reprezintă de fapt jumătate din mersul Soarelui pe orizont între solstiţiul de vară şi echinocţiul de toamnă, identică ca şi simetrica dată primăvăratică din 23 aprilie (Sfântul Gheorghe, despre care am vorbit într-un articol precedent). Dovezi în plus pentru alinierea solară a piramidei ce formează vârful Toaca sunt cele trei piramide din piatră, înalte de 40 de metri, decopertate în vara anului 2003 în comuna Heleşteni – Movileni, judeţul Iaşi, a căror aşezare geografică este similară aceleiaşi direcţii solare R2, cu o abatere de 0,5 grade faţă de azimutul de 73,5 grade.”
http://spiritualitatedacoromaneasca.wordpress.com/category/legende-vechi/
Nu subscriu si la comentariile de final din articolul de pe siteul respectiv!
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Articolul are o tenta imbecila privitoare la crestinism(pe semne ca autorul nu intelege nimic) dar specificatiile referitoare la munte sunt fundamentate pe lucruri cat se poate de reale.
Poveste cu lup de la Baba Dascalita,matusa bunicii mele Paraschiva,Dezeu sa le hodineasca pe amandoua.
Se spune,ca demult,cand oamenii erau mai putini decat zilele anului pe pamant,din spuma norilor,a coborat Zamolxes pe pamantul Daciei.Si nu oriunde! Fix pe crestetul Raraului.
Prima aratare pe care o inatlni,fu un LUP,un lup alb,regele lupilor numit de toti ALBUDAC. Se aseza langa lup,in iarba neatinsa de pasul omului,si-i spuse.
-Voi inalta pe aceste pamanturi,cel mai drept,mai viteaz si mai intelept popor din lume.Le voi spune DACI dupa numele tau si atata timp cat semintia ta va exista,vor fi si ei.
II voi invata sa va inteleaga,sa va stie durerea,le voi darui codrul si-l voi face fratele vostru. Rodul pamantului va fi inzecit iar raurile vor purta pesti de aur.Caii dacilor vor fi inaripati,iar portile intunericului in veci vor fi ferecate pentru ei….
Din inaltul cerului cobori un armasar negru cu aripi albe,ii lua spate pe cei doi si plecasera sa-i adune pe DACI.Dupa sapte zile si sapte nopti ii avea pe toti.La poalele codrilor,sub privirea muntilor cu cantecul apelor,sub parfumul florilor Zamolxes le darui intelepciunea de a trai frumos si curat alaturi de sufletul pamantului,al naturii,al animalelor.Le-a pus in palme paradisul.
Au urmat secole si ani la randul de fericire pentru Daci.In luptele lor contra celor care le vroiau pamanturile purtau mereu deasupra capului steagul DAC.Darul facut de Zamolxes,legamantul cu ei ce.i ocrotea.CAPUL DE LUP.Lupul DAC!
Romanii au incercat sute de ani sa cucereasca Dacia. Traian un imparat al lor,le-a aflat secretul,profetia lui Zamolxes.In timpul bataliei,legiuniile sale personale,au ucis purtatorul steagului,iar steagul a fost mistuit de flacari,pe un altar mare in vazul poporului DAC.Se spune ca atunci cand ardea se auzea planset de lup,iar flacarile au ajuns pana la cer.Regele de atunci al Daciei Decebal a fost lovit de blestem.Cu moartea Capului de Lup,a murit si el.Blestemul s-a intins peste toata Dacia.Raul stapaneste de atunci pamanturile sfinte ale Daciei.
Bunica mea,intr.o seara pe prispa casei m.a intrebat de vreau sa vad locul unde salasluieste comoara Dacilor.
Afara era luna plina.Undeva pe un deal un caine urla la Ea sau poate aducea aminte satenilor de plansetul steagului DAC cand a ars.Bunica,zana mea cea buna a adus o galeata de apa,rece,de fanatana.A pus-o in fata noastra si a lasat sa se balaceasca luna in ea.
Tusa Natalita,mi.a zis> Ia nepoate si bea poate o sa ti se arate calea spre comoara Dacilor. Apa era rece,iar eu incins de a sti! Am baut si ochii mi-au cazut in caladare,oglinda apei se invalurise,parea un rau de munte.puteam sa-i aud soapta.apoi am vazut codru verde,de nepatruns.Eram in fata lui.Buna a tusit si codrul mi.a facut carare.Am mers prin el si am dat de o poiana.Toate florile pamantului isi gasise aici adapost,pe deasupra lor paseau fara urma animale vazute si nevazute,iar in mijloc,in mijlocul poieni era un tron mare de clestar pe care odihnea un batran.Era imbracat in alb iar barba lui ar fi putut inconjura pamantul de trei ori.Langa tron pazeau pacea locului doi lupi albi,tot atat de batrani ca cel de pe tron.
Cand am fost atat de aproape cat sa-i simt batatile inimii care pareau ca suna a toaca,batranul s-a trezit.
Mi-a zis…Copile! Il cauti pe Zamolxes?Eu sunt!
In spatele lui codrul se dadu deoparte !Acolo erau rafturi pline de comori.Erau cartile cu istoria sfanta a Dacilor.Carti pline de intelepciune.Nu era aur,dar totul era stralucitor.mai stralucitor ca aurul.Era izvorul plin de viata din care am uitat sa mai bem!
M.am trezit dormind in patul din Casa Bunei. Lupii inca urlau pe creasta!
E o poveste cu lupul alb si Zamolxes si comoara Dacilor pe care am auzit-o de mult ori. Intr-o seara visele m-au dus acolo.
Linia de megaliţi amintită de Dimitrie Cantemir în Descrierea Moldovei se observa si pe muntele Cozla la Piatra-Neamt(Caldarile uriasilor):
http://www.panoramio.com/photo/23908067
Si linia megalitilor se continua spre est cu Stanca de la serbesti…
http://www.fotografii.4my.ro/details.php?image_id=1874
Romulus, Remus si Lupoaica, mama adoptiva.
Suna cunoscut?
Practic, AR PUTEA FI vorba in realitate de o femeie daca. O lupoaica.
asta m-a dat gata!
Ce poveste, Sorine! De asta ma fascineaza pe mine atat de tare Raraul! E un loc magic.
Despre o comoara de sub Pitrele Doamnei de pe Rarau, stiam si eu, comoara straluceste cateodata de sub pietre, insa nu toti pot vedea licarul..
Se pare ca tu esti unul dintre cei norocosi! Nu te invidiez, ma bucur ca suntem din aceleasi locuri 🙂
Foarte instructive si interesante informatii despre aceste animale, extrem de (ne)prietenoase, de care se leaga insasi si istoria noastra , ca popor!
Admir maestre Oreste, ca sunteti intr-adevar un om de lacare se pot lumina si altii!
Siceritatea m-a indemnat si, cu aceeasi naturalete va spun, asa ferm ca va admir pentru aceste calitati si mai ales pentru omenia de care dati dovada, inca de la primul contact cu acest univers al blog-ului dumneavoastra!
Sa auzim numai si numai de bine, sau cum ziceti dvs ” Pace, Lumina si Adevar!”, (asa cum mi-ati dat scris candva, intr-o parcare, pe o carte de vizita de-a dvs 😉 )
@Sorin Di Rokko legenda asta este foarte interesanta si daca mai ai legende de genul asta te rog sa le impartasesti. Nu de alta dar as dori sa creez un blog unde sa postez tot felul de legende romaneste pentru ca acestea au un sambure de adevar si sunt pline de intelepciune. Legat de comori dacice care se manifesta la suprafata prin fenomene luminoase am gasit si eu ceva foarte interesant pe “club Jules Verne” care se ocupa cu diverse activitati. Prelearea franturi ce urmeaza a fi relatata este de pe site-ul http://hcjv.8k.ro/index.htm . Mie personal mi se pare foarte interesanta.
“Dupa coborârea de pe vârful Gugu în tabara, am constatat câteva fenomene foarte ciudate, fenomene tipice OZN / UFO:
1. în fiecare seara, în intervalul orelor 21,20 -22,30 peste valea unde am stat trecea un obiect ciudat, pe directia N – S, spre vârful Gugu. Prin binoclu cu caracteristica 8 x 10, obiectul era rotund, cu diametrul de 3 mm, si prezenta în directia sensului de înaintare o mica coada de culoare albastru violet. În zona erau si câteva culuare aeriene pe unde treceau zeci de avioane. Dar acestea aveau lumini de pozitie care se vedeau foarte bine, de la diferite înaltimi iar zgomotul de motor era prezent la fiecare aeronava. Dupa acest zgomot calculam aproximativ înaltimea de zbor. Acele obiecte treceau fara sa faca nici un zgomot cât de mic. Într-o seara, au trecut doua obiecte, la distanta de aproximativ 100 m unul de altul în sens invers. Zborul lor a fost perfect sincron cu viteza de aprox. 150 – 200 Km/h.
2. la aprox. 15 m de corturi, pe malul stâng amonte al Pârâului Ses, exista o puternica alunecare de teren, cu latimea la baza de 15 m. Înaltimea propriu-zisa este de 80 m, care se vede foarte bine. Hornul este mult mai înalt. În fiecare seara, aceasta portiune de teren a fost bine iluminata, fara ca în zona sa fie vreo sursa de lumina. Amintim ca luna a rasarit chiar dupa versantul iluminat , deci nu avea nici o posibilitate de iluminare. Lumina era vizibila aprox. 90 minute, fara sa se deplaseze. “
Muntele Retezat mi se pare un loc plin de mister si majoritatea “fenomenelor” se petrec in aceasta zona. Tota aici se presupune ca ar fi si Kogaionul datorita numeroaselor pesteri. Din surse necunoscute se presupune ca aici intra Zamolxis (intr-una din aceste pesteri) si aparea dincolo de munti in zona moldovei (Campulung Moldovenesc). Tot aici se presupune ca a intrat si de atunci nu a mai fost vazut.
dl oreste,
e penibil ce idei aveti.
nu am cuvinte.
sabin brasov
Fiecare om are dreptul la opinie dumnule Sabin. Eu cred ca libertatea cuvantului este un drep constitutional. Oricum nu cred ca sunteti dumneavostra in masura sa judecati pe cineva pentru ceea ce gandeste. Parerea mea sincera este sa va uitati intai in propria curte si apoi sa etichetati si sa catalogati pe cineva. Nu trebuie sa faceti proiectii ale personalitatii dumneavoastra pe acest blog. Presupul ca acel commnet pe care la-ti facut va caracterizeaza, dar aceste lucruri chiar nu sunt relevante aici.
Scuze greseala de ortografie”l-ati”. In graba mai intervin si minore greseli :))
Sorin, vin din Rarau…
M-ai facut sa plang, incet si fara disperare, si nu-mi pare rau absolut de loc…
Trebuie sa-mi pun liniste in mine si apoi sa scriu…