30
Publicat in august 10, 2009 de Oreste Teodorescu in Spiritualitate
 
 

Sfintenia apelor


Caracterul lustral al apelor, si semnificatia mistica a ablutiunii, scufundarii, botezului, purificarii se intalnesc in ritualistica tuturor popoarelor. In perioada precolumbiana, aztecii ceremoniau consacarnd copiii zeitei apei, Chalchihuitlycue, iar preotoul spunea: „Primeste aceasta apa, caci zeita este mama ta. fie ca aceasta baie sa te spele de greselile parintilor tai„! Cat de asemanator cu taina botezului crestin! In bisericile catolice, la intrare este un lavabou, in care credinciosii trebuie sa-si purifice degetele inainte de a se inchina. Termenul de lavabou nu descria initial vreun obiect sanitar ci provine de la latinescul „eu voi spala”, teremen preluat din psalmul al 26-lea. In Asia, cu precadere in Japonia, apa are un rol multiplu, de a curata mazga sufletului, de a purifica ochii, de a stinge focul pasiunilor si de a elimina toxinele. Prima forma de ceai, a fost o ceasca de apa fierbinte, in care intamplator a cazut o frunza de ceai verde. Druizii acordau apei rolul de dezlegare a mortilor de pacatele din timpul vietii. Crestinii primelor secole isi curatau picioarele cu apa spunand: ” Nu ma leaga nimic de acesta lume de huma, pasii mei ma poarta catre Regatul Tatalui Ceresc”. Basmele noastre, vorbesc despre apa vie si apa moarta, care combinate reprezinta elixirul vejniciei. Din pacate, astazi, se intampala un fenomen injust generat de lacomia si prostia unora dintre noi. De exemplu, in S.U.A, o familie care locuieste intr-o resedinta mai mare de un hectar, consuma zilnic 500 de litri de apa, in timp ce in Sudan, o familie de 7 membrii, abia daca pot consuma 2 litri care sa le satisfaca toate necesitatile. Si cand te gandesti, ca apa este darul facut de Dumnezeu si de stramosi, iar unii o vand cu bani buni…