39
Publicat in iulie 26, 2009 de Oreste Teodorescu in Spiritualitate
 
 

De la uter la cer, prin negura vremii…


Pentru limbile indo-europene, cuvintele mama si materie, provin din acelasi trunchi, iar tata si cer au o radacina comuna. Esenienii de la Qumran, se rugau deopotriva, Tatalui Ceresc Maicii Pamantesti. Si pentru orientali, cele doua energii care produc viata (yin si yang)au origini cosmice si telurice.Dar sa calatorim putin in trecut. Arheologii au descoperit si tratat cu C14 cateva statuete, vechi de aproximativ 30.000 de ani, care infatiseaza „zeite-mama”. Interesant este, faptul ca nu s-au gasit si obiecte care sa-l infatiseze pe tata. Daca pastram in memorie si faptul ca pentru crestini, Fecioara Maria, il zamisleste pe Iisus impreuna cu „Duhul Sfant”, intelegem, ca in conceptia anticilor, mama reprezenta materializarea vietii. Astazi, insamantarea in vitro, vine cumva sa intareasca aceasta perceptie. In schimb, cam din aceeasi perioada apar statuetele falice,ca simbol al fertilitatii. In Africa, tribul Ibibio, practica si astazi, o sculptura ciudata, consacrand statuetele falice cu bucati din preput, obtinute in urma circumciziei baietilor, dupa nastere, pe care le aseaza peste mormintele barbatilor decedati de curand, tocmai pentru a marca si delimita spatiul intre viata si moarte. Asadar, din zorii umanitatii, popoarele si-au creat propriile mituri despre nastere si moarte, constatand chiar similitudini intre nou nascut si batranul pe moarte. Ambii au fete ridate, bebelusul doarme in pozitia uterina, cocosat pe o parte, iar batranul are spatele incovoiat; si ce este mai important, populatiile precolumbiene, credeau ca daca un batran nu moare, nu se poate naste bebelusul, caci exista un raport foarte strans intre sufletele din lumea cealalta si cele incarnate. Inchei micul episod, prin a va mai spune, ca arhitectii templelor hinduse, ca omagiu adus lui Shiva, zeul energiilor creatoare si distrugatoare, depozitau o picatura de sperma la baza constructiei, spunand ca astfel, o insufletesc.