93
Publicat in iulie 20, 2009 de Oreste Teodorescu in Spiritualitate
 
 

Alte viziuni asupra mortii


Viziunea shamanica asupra mortii este deconcertant de simpla. Pentru „gardienii” celor doua lumi, care se intrepatrund…(interesant, noi occidentalii, spunem ca am plecat dincolo de porti, localizand regatul mortilor, undeva in exteriorul fiintei noastre), tabloul existrentei poate fi schitat astfel: Lumea Mare este cea unde Creatorul a sedimentat ideile generatoare ale lumilor materiale. Un posibil sinonim al acestei lumi este Raiul. Urmeaza Lumea Mediana, (un fel de Purgatoriu) unde fiintele evoluate spiritual creeaza forme si structuri perfecte, Lumea Mica, i-a fost data Omului de catre stramosii sai Ceresti. Aici se contopesc dimensiunile mentale, adica realitatile generate de gandurile oamenilor, si in sfarsit Lumea Foarte Mica , care este populata de demoni, spirite malefice ( un soi de Iad)
Demen de remarcat, pentru shamanii din Anzi, Moartea pe care ei o definesc ca pe trecerea intr-o alta dimensiune a vietii (shamanii de pretutindeni, nu conceptualizeaza moartea ca pe un final, ci doar ca pe o transformare de la o stare energetica, materia, la o alta ,eterica) isi bazeaza sistemul de credinte diamentral opus fata de cel vestic. Cu alte cuvinte, Realitatea Mare este dincolo de materie, iar ceea ce noi, numim in mod obisnuit viata, este Realitate Mica, efemera prin consistenta: ne nastem si murim cu mana goala, fara sa putem transfera nici un bun material, intre cele doua stari ale fiintei. Am vrut, doar sa arat, cat de diferite pot parea conceptele despre viata si moarte, dar daca ne aplecam, cu mai multa pricepere, asupra doctrinelor, de pretutindeni, gasim aceeasi schema: „Ce rost are sa castigi intreaga lume daca iti pierzi sufletul” (crestinism). „Lumea de aici este o iluzie, trecutul si viitorul fiind doar aromele din ceasca de ceai a prezentului” (shintoism) etc.
Doar materialismul declansat odata cu rationalismul sec al XVIII-lea, a incercat sa ne convinga ca totul se petrece doar o data, restul fiind doar himerele omului speriat de „propriul sau sfarsit iremediabil” ( Karl Marx).
In concluzia, am putea gandi: moartea este la fel de personala, ca si viata fiecaruia! Acolo unde mintea se deschide, se deslusesc si lucrurile. Limita constiintei este acolo unde o pui!