59
Publicat in iulie 16, 2009 de Oreste Teodorescu in Spiritualitate
 
 

In cautarea luminii interioare


Cam prin anul 552 i.Hr. se nastea, sau renastea, Siddharta Gautama, fondatorul Buddhismului. Mostenirea sa cea mai importanta oferita intregii umanitati a fost doctrina Caii de Mijloc. Obisnuiti cu telogiile si filosofiile duale ale occidentului, ar putea sa ne para greu de inteles atingerea iluminarii sau Marea Trezire, care este scopul final si cel mai de pret al misticii si esoterismului Estic (orientul indepartat). Atingerea acestei stari de gratie reprezinta sfarsitul tuturor cautarilor spirituale, atunci cand mintea se linisteste, sufletul se umple de o fericire launtrica, iar trupul se conecteaza definitiv cu Cerul si Pamantul. Atingerea iluminarii nu are nici o legatura cu rationalismul, cultura, educatia, inteligenta sau cu alte atribute ale egoului ci este cadoul facut de Palnul Superior tuturor Fiintelor.

In planul existentei terestre, supus legii dualitatii, omul se vede divizat intre persoana si fiinta, astfel cum timpul este impartit in zi si noapte, principiile in masculin si feminin, perceptiile intre lumina si intuneric si exemplele pot continua la nesfarsit descriind cele doua calitati ale universului, vizibil si invizibil. Pastrand analogiile, atat de dragi hermetistilor, sau imprumutand schema initieriilor, putem afirma ca persoana tine de ego, iar fiinta de sine, sau cu alte cuvinte: in persoana se exprima omul, care este unic si irepetabil in decursul unei existente determinate, pe cand in fiinta salasluieste principiul divin, nemuritor si Unic, caci diversitatea persoanelor dispare in unicitatea Fiintei. Asadar, in natura sa dubla, omul are un caracter efemer si etern in acelasi timp. Si cum, Tabula Samargdina postuleaza: „Toate lucrurile vin din Unul, prin vointa si cuvantul Unicului, care a creat in Mintea Sa, astfel ca toate lucrurile isi datoreaza existenta acestui Unitati prin ordinea Naturii, si poate fi imbunatatit prin adaptarea la acea Minte”, intelegem ca persoana este o expresie vizibila, efemera si umana, in timp ce fiinta este oglinda Creatorului, invizibila, eterna si divina. „Cand omul din tine tace, vorbeste Dumnezeu” (proverb hindus).

Acesta minunata Cale de Mijloc ne este oferita de Insusi Hristos care ne invata ca suntem de-opotriva fii Omului si ai Domnului, iar viata noastra este tocmai echilibrarea dintre cele doua calitati!