Cateva randuri despre smerenie, rostite in picioare
Ca om, nu pot ingenunchia decat in fata Domnului. Nici un maestru spiritual, nici macar un Arhanghel sau Serafim ne ne pot cere plecaciunea intru smerenie, ba dimpotriva autenticii slujitori ai Luminii se declara „impreuna slujitori”. Eu inteleg esenta acestui sentiment activ prin prisma lui Iov: atins din senin de pustiirea lui Satan, batjocorit si chinuit, cazut din starea de gratie in care se afla, ruinat si insingurat, el poate rosti, totusi, din toata fiinta sa: „Domnul a dat, Domnul a luat, Fie-i Numele in veci binecuvantat! Cat despre evlavie, credinta, bun simt…acestea nu se rostesc, ci se traiesc. Interactionand cu voi, in acest spatiu virtual, dar atat de viu, invat, ma slefuiesc si incerc sa-mi imblanzesc pornirile ego-ului, fapt pentru care va multumesc, cat despre cei care arunca piatra…le-as aminti minunatele cuvinte ale Mantuitorului: „cine este fara de pacat sa arunce primul”! Si inca ceva…nu credeti ca ar fi just si fair, ca toti ce care au ceva de comentat sau de comunicat sa-si declare identitatea, si sa nu se ascunda in spatele anonimatului, fie el pamantean sau…extraterestru? Eu imi asum, toate cuvintele, ca si majoritatea celor care scriu pe aici, insa cele mai acide si „curajoase” postari sunt debitate printre dinti, in umbra…Ma rog, era o intrebare redundanta…Pace, lumina si iubire tuturor, dar mai ales celor care ma urasc!
Revenim mereu la acel “cogito ergo sum” …. aducem argumente – fara a vedea decat bucatica noastra de “puzzle”. Etichetam tot ce este in jurul nostru – insa doar prin prisma propriilor experiente. Folosim cuvintele – insa cati dintre noi intelegem ca un cuvant are semnificatii (nenumarate) atribuite de noi insine?
Nu stiu daca ne ajuta cu ceva sa ne pierdem clipe importante din viata judecandu-i pe cei din jur.
Sa nu uitam ca putem foarte usor sa finalizam o discutie cu “Am castigat disputa … insa am pierdut un prieten!”.
Revenim la cutitul cu care putem sa impartim un mar sau sa injunghiem pe cineva. In timp ce “povestile” lui Oreste pe unii ii inalta, pe unii ii poate lasa indiferenti, iar altora le provoaca alt tip de reactii. Este normal!!!
Dupa cum spuneau si maestrii zen: “eu va arat luna si multi dintre voi vad doar degetul” (si nu este spusa in sensul in care Oreste ar avea perfecta dreptate, ci doar in sensul in care fiecare din noi sesizam diferite aspecte!)
Draga Oreste,
Sunt ani buni de cand faci parte din viata mea, cu toate cele (multe) bune si frumoase, dar si cu toate cele (putine) olecuta dezamagitoare. Te-am „audiat” mereu ca la scoala, cu caietul si pixul la indemana, si am fugit sa gasesc si sa citesc cartile recomandate de tine. Ba mai mult, deseori, problemele puse in discutie de tine,ori conotatiile lor, le-am propus ca teme de dezbatere la cateva seminarii ale masterului de filosofie pe care il urmez (in special la seminariile de filosofia religiei ori de fenomenologie). Mi-ar fi placut sa fi putut auzi ce frumoase dezvoltari s-au conturat, cate deschideri uimitoare s-au luminat…
Asa stand lucrurile, m-ar durea sa-ti imaginezi macar o secunda ca ceea ce ti-am reprosat azi a venit de undeva din ura, in aceeasi masura, desigur, in care as fi fericita de-a dreptul (ca nu m-am inselat asa de grosolan in privinta ta) daca ai putea vedea adevarul (iubirii) de dincolo de mustrare.
* „Corena”, te asigur, nu este nicidecum un paravan de dupa care sa-mi proiectez linistita „dejectiile” asupra semenilor, ci o banala prescurtare a numelui meu de toate zilele, pe care nu am absolut nici un motiv sa nu mi-l asum: CORnelia ENAche… E o prescurtare pe care o folosesc in mod obisnuit, cu prietenii si cu colegii, chiar si in adresele de internet (cum ar fi, de pilda, [email protected], care va sta tuturor la dispozitie).
Iti doresc cu tot dragul o vacanta imbogatitoare! Evident, „daca ti-am gresit cumva, te iert” ! 🙂
Oreste, ai dreptate, ar trebui (nu e obligatoriu) sa ingenunchiem numai in fata lui Dumnezeu.
Insa eu inteleg esenta acestui sentiment prin prisma mea, a experientei mele sufletesti si a nimanui altcuiva.
Astfel eu ingenunchiez si in fata preotului de la Valea Plopului, ingenunchiez si in fata mamei mele, ingenunchiez si in fata iubitei mele, si in fata prietenului ce mi-a intins o mana de ajutor cand era sa cad… ba mai mult, am ingenunchiat chiar si-n fata ta pentru a sterge „doleanta”, care nu are nicio legatura cu Alexandru.
Eu sunt pamanteanul cu nume omenesc – Robert Marinescu, de altfel am mai spus-o pe acest blog, insa imi place sa raman tot anonimul pamantean.
Oreste, „piatra ce o ridic” e bumerang, eu imi asum responsabilitatea.
Dumnezeu e sus si vede cand e piatra, cand e poarta, cand e sfat, cand e intentie buna, cand e ipocrizie, cand e minciuna, cand e rautate, cand e ego etc.
Pe asta mizez – pe faptul ca Dumnezeu vede.
Curajoasele mele postari nu sunt debitate printre dinti, probabil astfel ajung la urechea ta datorita egoului ce sta-n carare sau prea putinului timp ce-l ai la dispozitie pentru cercetarea sufletele celor ce scriu aici.
Nici in umbra nu sunt, ci la vedere.
Sunt sincer, sunt deschis, cand am avut a lauda, am laudat, cand am avut a critica am criticat, cand am avut a apara ceva, am aparat.
Nu pot sta in rand, pozitia drepti si sa spun la unison cu ceilalti: sa traiti, tov profesor! nu-mi plac inregimentarile, nu-mi plac rutinarile, doar pentru a fi in trend, nu-mi plac linguselile si nici scriitura plina de siropuri fine dar sintetice.
Intrebarea, ai dreptate, este redundanta.
Toate cele bune!
Cu riscul de a te duce in culmea enervarii iti atrag atentia asupra faptului ca nimeni nu te uraste, presupunerea ta este cea care te uraste.
Daca cineva intra pe acest blog si te injura, nu te uraste, e doar enervat!
Daca cineva te critica pe acest blog, nu te uraste, iti face cunoscuta perceptia lui.
Daca cineva te ridica-n slavi, s-ar putea sa te uite acolo.
Oreste, e foarte greu…asa-i? Si eu sunt atat de obosita cateodata. Dar o sa fie bine. Cum sa nu fie asa cand iubesti cu adevarat? Ti-am zis ca ai nevoie si de ratiune pentru ca iti pastreaza integritatea ego-ului fara sa fii orientat spre interior si sa iti pierzi perspectiva. Plus ca e atat de multa prostie….prea multa prostie. Noi incercam sa pacalim selectia naturala dar e ca si cum ne-am pacali pe noi…si aduce atat de multe pierderi. Ma doare sufletul cateodata…imi vine sa ma duc.
Eu zic sa ne impreunam in pumni nu rugaciunea, ci piesele de puzzle pentru a le uni intr-o forma coerenta. In tot timpul in care le asamblam sa ne rugam. Sa fim constienti de fiecare si sa renuntam la ego. Daca seful de joc, sau, ma rog, gazda, vede altfel asamblate lucrurile, sa il ascultam. Daca oricare din participanti are ceva de zis, sa fie ascultat. Nu ne grabim nicaieri si putem epuiza variantele, chiar daca intre timp avem 190 de ani. Daca noi ne vom putea intelege, ganditi-va ca si copii nostri vor putea sa se inteleaga, sa ne continue munca, sa fie impreuna si nu dezbinati.
Eu de exemplu sunt mai anonim decat anonimul pamantean… numele mic e pe bune alexandru, dar nu vreau sa imi amestec vietile, fara sa va jignesc. Eu, tot de exemplu, am fost extrem de dur la adresa lui Oreste pe aici, el de asemenea cu mine… Singurul care a incercat sa remedieze situatia a fost acest pamantean, prin al carui nume ne putem oglindi noi mai bine, acesti anonimi in univers, inercand sa nu ne mai invartim in cerc.
NU il apar pe el, incerc sa ajut situatia… este deja al prea-multalea meci pe tema asta. Tema de care sunt constient ca este in mare parte provocata de mine. Imi aduc aminte cand am inceput sa intru pe blog… aproape de cand exista… Tin minte ca orice conflict se stingea rapid, desi eram avizi sa ne consumam parerile si sa epuizam argumentele. Imi aduc aminte ca a fost intre primele dati cand mi-am structurat un discurs pe temele astea, in afara cadrului de prieteni apropiati. Imi aduc aminte si ca am luat-o razna… am inceput sa dau cu pietre, amagindu-ma ca doar argumentam, si ce rau poa' sa iasa. Imi aduc aminte si ca anonimul s-a asezat in genunchi, fie si doar din taste (nimeni nu a facut asta vreodata pentru mine – ma flatez, pentru nimeni, aici macar), aratand smerenie, umilinta, lucruri pe care doar acum incep sa mi le insusesc si eu.
Inca ceva, stiu ca deja casca publicul, stiu foarte bine ce intentii am eu, si eu am fost cel mai „nashparliu” de pe meleagurile astea virtuale. Ma gandesc ca eu, care am dat cu bulgari de zapada cu caramizi intransii, eu am intentii bune, atunci cei care vorbesc, se pare fara sa se prefaca, mai domol decat mine, atunci si pe ei ii banuiesc de intentii bune.
Oreste, un ton care difera de la zi la zi, odata acuzator, odata domol, odata elogios, nu inseamna decat sinceritate. Imi pare rau,dar se pare ca asa functioneaza lucrurile in mediul tastat, in care nu ne vedem expresia faciala. Poate ne apropiem prea repede unul de altul si devenim nesimtiti, insa e doar din cauza mediului… e de asa natura secolul asta. Dupa ce a fost un secol al vitezei a devenit unul al timpului comprimat.
Cred ca deja ma consideri schizopat cu acte… te asigur, e doar sinceritate, nu imi pot opri sinapsele si ele au meciuri nonstop cu realul si cu spiritualul. Inca mai sunt, si nu singurul, un pahar cu apa agitat proaspat si asezat pe masa… inca miscarea gausiana e accelerata.
Ca sa inchei muzical, „va propun spre auditie o frumoasa piesa de inspiratie clasica”, intitulata „Inima mandra”, puteti sa faceti abstractie de imagini, este vorba de muzica:
http://www.youtube.com/watch?v=jW1YUGX-XMo
Si inca ceva, pentru Dan: Chiar a fost o gluma ok aia cu bisisica, nu m-am suparat, chiar am ras! excelent pusa problema! Ma inclin!
PS: mi-am propus sa ma autocenzurez drastic si sa deschid tastele (gura, carevasazica) doar constructiv. Pe sistemul daca nu am nimic bun de zis sa nu zic nimic.
Va salut!
Super tare din nou…
Iubite Oreste,iti multumesc mult tare(stii tu pentru ce 🙂 ).Mi-ai dat incredere in mine si mai mare.Esti un dulce…
Nu vreau sa te presez de pe acum,dar(nu este diavolul la mijloc prin virgula scrisa 🙂 )poate prin toamna organizam o intalnire,unde vrei tu,cu acel copilas pe care l-ai avut invitat in emisiune alaturi de fetita ta iubita(mii de scuze ca nu i-am retinut numele,dar am vazut ca-l apreciezi fff mult si apleci urechea la ce spune copilasul,ceea ce e fff bine).Fii puternic si nu lasa nici o „virgula” sa-ti intunce Lumina.
te imbratisez!
Despre smerenie numai de bine!! Iov mi se pare f reusit intr-ale smereniei dar si Fecioara Maria (exemplul prim). Cand primeste vestea de la arhanghelul Gavril spune „roaba Domnului. Faca-se voia Lui”(aproximativ). Deci ne putem exersa smerenia prin Tatal nostru cand spunem „Faca-se voia Ta, precum in cer asa si pe Pamant”. Si voia Domnului toata lumea o poate simti in viata lui. (Cred Doamne, ajuta necredintei mele).
Ori imi pare mie ori fratele Oreste poarta falisandru de popa.::))Aici a inceput sa para ca la spovedanie.
Apropo Oreste,ca tot esti omul care stie ce sa citeze din Biblie,Coran,etc. IIsus a avut doar un Iuda tu se pare ca ai mai multi,ar trebuie sa te bucure.
Lasa-i sa te atace cine te ataca,aceasta lupta te va defeni mai bine daca lupti pentru Dumnezeu. Vezi tu,probabil ca multi stiu ca la sfarsitul vremurilor vor aparae multi apostoli,vraci si tamaduitori care vor vindeca si propovadui in numele lui IIsus. Inca nici unul nu a despicat marile,nu a facut din piatra paine si nu a inviat mortii. Tu ai sau incerci sa porti aura unui indrumator catre Lumina. E clar ca lumea e sceptica,adevarati crestini cer canoane pentru a ridica un sfant in bisericile lor.
IIsus nu a prezentat buletinul la nimeni cand la intrebat cine e:
„Eu sunt fiul omului,fiul lui Dumnezeu ,calea adevarul si mantuirea” Mai multa iubire decat asta nici ca se putea. trufia ne ingenuncheaza pe noi. prindem cateva cunostiinte si repede vrem blazoane. Eu nu am nevoie de diplomele si certificatele tale sa pot sa-mi dau seama cine esti. nici macar nu imi trebuie sa-ti stiu numele. Si apoi sa nu uitam pilda spalatului pe picioare,o pilda care nu trebuie uitata.
Si pentru ca este Duminica si am invatat de la batranii mei sa-mi cer iertare.,va cer oertare si sa fiti iertati.
Off topic …
Stie cineva daca exista Chan (zen chinezesc) in romania?
te referi la zidurile de la chan-chan sau la zidul chinezesc?
oreste eu vreau sa-ti multumesc pt grija si dragostea pe care o ai fata de noi 'calatori prin meleaguri virtuale' sau prin 'agora'cum frumos s-a exprimat cineva pe aici.
nu pot sa nu observ ca desi esti in vacanta,postezi in continuare pt noi si ne dai de dezbatut teme frumoase,ne indrumi spre ce carti sa citinm-eu acum l-am descoperit pe omraam m.aivanhov-si,sincer era exact ce aveam nevoie,cautand un raspuns .
am mai spus aici,in'agora'ca in afara de tine si dan puric si grigore lese nu mai stiu pe cineva (dintre persoanele publice)care sa vorbeasca despre liniste,frumos,lumina(alaturi de prietenii tai din emisiune_…
iar despre smerenie…eu cred ca smerenia e dobandeste cu mult efort,drumul intru lumina e greu,pt ca plumbul se preface in aur;si e nevoie de foc.
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Intrebare: d-nu Oreste, am vazut ca aveti incheieturile pana la coate pline de siraguri, snururi, bilute si matanii. Banuiesc ca acestea sunt insemne ale traditiei crestine; va declara cumva apartenenta la crestinism.
Unde ati auzit d-vs, in gura carui sfant traitor si intim cunoscator al mierii Hristice, de Geea, de Pistis Sophia, de Lumina Gnozei? A vorbit Isus undeva despre ele? A amintit macar in treacat padre Pio, Therese Neumann, Siluan athonitul, fericitul Augustin despre ele? Dupa cate imi amintesc sunt bizarerii eretice nestoriene, valentiniene, marcioniste, saturniene, carpocrate, cathare si care or mai fi..
Oamenii lenesi, nemultumiti de simplitatea rugaciunii si fuziunii directe catre si cu Hristos, si-au gasit drumul prin hatisul de asa zise misterii, asa zise continuatoare a unor Traditii, si-au cumparat elevarea si salvarea cu taxa de 350ron anual, in cadrul unui ordin vinovat de unele dintre cele mai groaznice genocide: cruciadele.
Dupa tonul cu care luati in tarbaca pe diversi clerici, ortodocsi si catolici, s-ar zicea ca va indreptati spre un crestinism gnostic, care nu a produs niciodata nimic si n-a transformat niciodata pe nimeni, decat magie si confuzie.
Cel mai bun lucru pe care il putem face este sa luam ceea ce este bun din fiecare articol, comentariu. Fiecare fiinta, lucru etc. are o parte insorita si una intunecata, asemeni pamantului. Trebuie sa invatam sa putem vedea doar partea insorita. Probabil asta este calea spre iubire.
@Sorin
Apreciez umorul barsosan 😉
@Jaques
Atat costa initierea la Templieri?
Mult.
Sunt nou aici in blogspot, mi-am facut un blog, si totusi nu stiu parerea altora. Poate aruncati o privire si poate lasati un comentariu.
Stimati telespectatori,
Caruia dintre primii oameni i-o fi dat prin cap sa stea in genunchi pentru prima data, in asa fel incat gestul lui sa capete semnificatia de umilinta. De frica, cineva, pentru prima data a facut-o, si pentru ca pozitia a fost pe placul celui pentru care s-a comis gestul, prin maimutareala specifica omului, s-a intins si pe la altii.
Cineva-ul acela nu este cu siguranta Dumnezeu pentru ca despre o astfel de asana nu se pomeneste nimic in cartile sfinte. Adam si Eva lui nu au fost izgoniti din rai in genunchi pentru ca nu ar fi ajuns prea departe. Nu cred ca Dumnezeu ne vrea in genunchi dar nu ne imiedica nimeni sa ne prosternam daca consideram ca lui i-ar face placere. Actul smereniei se poate executa stand culcat, in picioare, in fata tastelor sau alergand ca bezmeticul, dar numai smerit sa fii.
Pe vremea cand nu exista democratie se obisnuia sa se stea mult in genunchi… Ba inca unii erau pusi de mici pe coji de nuci.:-)
Domnule Teodorescu,
Inafara faptului ca inca doriti sa opriti vanatoarea de vrajitoare, eu sunt perfect de acord cu ceea ce ne-ati postatat, cu observatia ca ingenuncherea ar trebui s-o efectuam doar in mintea noastra…
Lumina vine din toate partile pentru ca El este ubicuu, de aceea cred alaturi de dvs., ca nu doar din Biblie tasneste Lumina. 🙂
Mamaaaa… ce-am ratat ieri! Adevarate lupte de baricada s-au desfasurat pe blogul acesta. Am citit tot cu mare placere astazi, cand va scriu, si am comentat in mintea mea. Deh, vara are si ea deliciile ei.
Oreste nu este Dumnezeu, ORESTE ESTE UN BRAND. Este un jurnalist de cariera de mare castig pentru cultura romana. Am fost invatati sa ne orientam dupa branduri, biete cuvinte aplicate ca niste etichete pe obiecte. Mancam branduri, ne imbracam branduri, ne spalam cu branduri, bem, conducem, mirosim, vedem…etc., branduri. O viata saraca imbogatita prin cuvinte. TRAIM DIN NEFERICIRE PRIN ACESTE CUVINTE…sau ma rog, cine stie ca o face. Daca brandul obiect greseste fata de noi si nu ne mai satisface, il aruncam la pubela.
Dar ce te faci cand brandul este un om? Corena inclin sa iti dau dreptate desi si Elvis a comentat minunat si poate ca in fond nu ati gresit niciunul dintre voi… Doar ca… nu v-ati inteles. N-a fost sa fie. Astazi Elvis si-a lichidat blogul. Imi pare asa de rau incat ma simt intr-un fel vinovat,
ca nu am participat ieri.
@dan, este foarte adevarat, Oreste in ochii nostri este un jurnalist de cariera. care, cateodata isi schimba rolul in cel de mare stiutor spiritual ( si chiar stie multa teorie) , trage niste concluzii si le extinde ca fiind generale asupra tuturor. Astfel compune articole in care spune Adevarul este..si Calea este..exact asa cum au inceput toti cei care au cautat sa si faca idoli printre oameni, vezi cel pe care nu il suporta Bivolaru. Eh de cand zice Adevarul este si Calea este , si ii judeca pe unii altii,chiar si pe la Tv, evident lumea are reactii, pe care nu si le asuma ( feeedbackul da calitatea mesajulul am mai spus..) si posteaza in victima. ( cineva sau multi il urasc.) hm..nimic mai mult de comentat..
Soare in Suflet tuturor!
recomand tuturor aflati pe calea proprie a cunoasterii ,o carte extraordinara „cele 4 introspectiuni” – Alberto Vilolldo, contine si multe exercitii practice pe langa povestea si adevarurile laika.
Ce parere ai vis-a vis de informatiile scrise in Iluminatii, Pierre-Andre Taguieff, Class 2007 si in general despre aceasta carte? Eu inca nu am terminat-o de citit. Imi amintesc ca prima carte in genul acesta am citit-o acum aproape 2 ani, Organizatiile secrete si puterea lor in secolul 20, dupa ce am prins gustul uitandu-ma la emisiunea ta si discutand cu niste prieteni carora le place si cunosc mai bine decat mine acest „domeniu”.
Ce parere ai vis-a vis de informatiile scrise in Iluminatii, Pierre-Andre Taguieff, Class 2007 si in general despre aceasta carte? Eu inca nu am terminat-o de citit. Imi amintesc ca prima carte in genul acesta am citit-o acum aproape 2 ani, Organizatiile secrete si puterea lor in secolul 20, dupa ce am prins gustul uitandu-ma la emisiunea ta si discutand cu niste prieteni carora le place si cunosc mai bine decat mine acest „domeniu”.
Cred ca un maestru spiritual de incredere este parintele Rafail Noica. La o cautare google, se gasesc conferinte, articole chiar si un blog dedicat lui. Mie imi place tare mult o expresie a lui, cum ca fiecare tristete, nu e de fapt decat o nastere care pentru a da roade trebuie sa ai „rabdare, rabdare, rabdare ” cu ea. „Imparatia cerurilor este in launtrul vostru”. Eu tot citesc ce imi recomandati voi , chiar si „Semintele fericirii”, dar ce citesc nu ma multumeste. Eu caut altceva si gasesc de obicei la teologii ortodocsi, care sunt cei mai prolifici si mari scriitori.
@Dan, cum sa nu ascultam de Oreste, doar am crescut cu el lipiti de ecrane si acum ca avem si lucruri de discutat impreuna e si mai si. A spune brand, e prea mult. Eu am intrat in librarie si am cerut Cabbala. Stiti ce mi-a zis femeia de acolo: Cartile lui Oreste sunt in standul X unde erau multe carti de la editura Herald. Doamne ajuta la toata lumea!
Oreste e iubit si ce pacat ca nu toata lumea care viziteaza site-ul si sunt multi nu lasa si un semn.
@sunniface
Am ridicat problema brandului tocmai ca sa arat ca trebuie ascultat si nu din contra. Eu am marturisit-o de mai multe ori: sunt oerstofil! si chiar orestodependent. Si am comentat pentru ca imi pasa. Sincer!
Si eu ma ghidez in viata dupa principiul:
„Poti sa te inchini, fara sa te pleci.” Parca Tudor Musatescu spunea… si Oreste, bineinteles, dar cu alte cuvinte.
@sorin, cu prietenie:
Satanul meu scrasneste din dinti (sic!) cand miroase umor gros… E mult mai negru decat al tau…
Abea il calaresc zilele astea si il strunesc.
Am observat ca il face pe bunul din mine mai puternic si mai rabdator faptul ca recunosc greseala fata de cei carora le-am gresit. Te rog nu ridica piatra pe care am lepadat-o eu abea de o saptamana. 🙂 Sa ne intelegem… te rog! Imi cer si eu iertare, pentru ca e luni :))
Vreau sa ies din ciclul „fight or flight”. Acesta opreste procesele de crestere, digestia, totul in afara mecanismelor de actiune imediata. Vreau sa il opresc, sa creasca si sufletul meu un pic. Te salut!
PS: chiar ca a fost o sesiune de spovedanie!
Semn
Referitor la ultima emisiune, am fost dezamagita sa-l ascult pe Radu Bem criticandu-i pe cei care au titlul de maestru si sa merg pe blogul dumnealui si sa remarc ca-si scrie acolo peste 20 de „titluri”, „distinctii” etc, chiar si 'atribute” si „atributiuni” de „Maestru”… n-am mai inteles nimic, pana la urma care-i masura?!? Sunt doar un ascultator, o persoana care doreste sa afle mai mult si sa cunoasca mai mult, foarte atenta la cei din jur, cu ocazia asta am fost dezamagita.
va recomand un film superb, se numeste OSTROV, il gasiti si pe youtube .
urmaresc cu mare atentie emisiunile tale si in direct si in reluare,daca toate televiziunile ar avea macar o emisiune asemanatoare cu a ta….