Taina ispitirii
“Cobora un sol pe unde stam, cu semnul biruintii-ncununat. El lua ca sine umbra lui Adam, pe Moise-l lua, cu legea lui cinstita, il lua pe Abel, Noe, si-Abraham”.
Dante Aligheri : Divina Comedie
Atat de mult isi iubeste Domnul Creatiile incat accepta ca din infinit sa ajunga om, sa patimeasca si sa ne arate Calea Reintegrarii. Hristosul, in cele patruzeci de zile petrecute in pustiu, sta de vorba, calm, dar vigilant cu Satan si ii raspunde atat de simplu si frumos, provocarilor. Printul acestei lumi, ii cere Fiului Omului si al lui Dumnezeu, sa transforme pietrele in paine, cand ii este foame, dar El ii raspunde ca omul nu se hraneste doar cu paine ci cu orice cuvant al Domnului. E primul semn ca Spiritul invinge Materia. Mai tarziu, liber si neconstrans de nimeni, Mantuitorul inmulteste painile si pestii hranind noroadele, apoi, Acuzatorul il urca pe Templul din Iersualim si il ispiteste sa se arunce: “Caci scris este: ingerilor Sai va porunci pentru Tine ca sa te pazeasca…”Hristos nu plonjeaza in Abis, ci se Inalta din Mormant primind cheile Imparatiei, si fiind ales sa judece vii si mortii. A treia incercare a Leviatanului a fost sa-l corupa oferindu-I toate bogatiile acestei lumi, dar Mesia ii raspunde: “Este scris sa te temi de Domnul Dumnezeuul Tau si numai lui sa-I slujesti”. Apoi, le spune fariseilor si saducheilor ca Regatul Sau nu este din lumea aceasta.!
Observam, asadar ce miza importanta este omul, daca este disputat, deopotriva intre Lumina si Intuneric!
- Pe acelasi subiect:
- Abel
- Dante Aligheri
- Divina Comedie
- Noe
Porunca XI – Ion Minulescu:
„Ascultă, să-nveţi să vorbeşti,
Priveşte, să-nveţi să clădeşti.
Şi taci, să-nţelegi ce să faci…
Ascultă, priveşte şi taci!
Când simţi că păcatul te paşte
Şi glasul Sirenei te fură,
Tu pune-ţi lacăt la gură
Şi-mploră doar sfintele moaşte –
Când simţi că păcatul te paşte!…
Când simţi că duşmanul te-nvinge,
Smulgându-ţi din suflet credinţa,
Aşteaptă-ţi tăcut biruinţa
Şi candela minţii nu-ţi stinge –
Când simţi că duşmanul te-nvinge!
Când braţele-ncep să te doară,
De teamă să nu-mbătrâneşti,
Rămâi tot cel care eşti –
Aceeaşi piatră de moară –
Când braţele-ncep să te doară!…
Iar când, cu ochii spre cer,
Te-ntrebi ce-ai putea să mai faci,
Ascultă, priveşte şi taci!…
Din braţe fă-ţi aripi de fier
Şï zboară cu ele spre cer!…
No…. ashe!
O fi omul miza importanta…insa ce face el?Alege sa ignore ambele parti,punandu-se pe el insusi mai presus.(definitia culmii ironiei)
@jollyroger de ce alege omul asa?
cred ca noi avem o tendinta de cautare a unui drum , de parca am avea nevoie de unul si n avem liniste pana nu l gasim si suntem ofertati cu multe drumuri , dar nelinistea ne spune ca nu e cel care trebuie , poate e ca si cum am avea o nevasta si noi vrem alta ca ne am plictisit , vrem distractie , dar trebuie sa avem doar una … daca suntem la o rascruce si in fata noastra sunt multe drumuri , nestiind pe care sa l alegem , n ar trebui sa asteptam pe cineva care se indreapta undeva si sa mergem cu el ?
@Andrei ai auzit vorba aia ca toate drumurile duc la Roma?
singura diferenta e ca un drum poate fi mai scurt sau mai lung, mai usor sau mai greu..dar tot acolo vom ajunge cu totii..
@Camelia
Roma e mobila, altfel ar pute, deci nu exista „drum”.
N/A cum spui tu eu da incercam sa i raspund lui andrei..
eu vad totul , ca un cd cu jocuri in care te poti juca cum ai chef ca rezultatul exista deja..suna mai bine?
@Vlad-Pai,ia sa vedem:Omul,genetic vorbind e dotat cu o nemarginita aroganta si iubire de sine,adauga la asta neicrederea in semenii sai,plus competitia acerba in care-si desfasoara viata si vei avea rezultatul filozofiei umane.Daca Isus Hristos ar cobori in multime zilele acestea,asa cum se spune ca a facut acum 2000 de ani,si ar raspandi invataturile sale multimii,si ar face miracole la orice pas,eu sunt in stare sa pariez orice si oricat ca va avea exact aceeasi soarta ca si atunci.Va fi negat,batjocorit si in final rastignit.De ce?Pentru ca omul modern nu ar recunoaste un miracol si l-ar contesta chiar daca l-ar lovi direct in cap.
P.S-Iar la cata imaginatie poseda omul,probabil ca si Satan ar avea aceeasi soarta
Cand a fost crezut Moise?
Ai arma(S.a.b.i.e)…foloseste-o!
Acelas,
care distruge ego-ul
@Dorina-Cand a fost crezut Moise? Niciodata.Nu uita,atunci la scena cu muntele,cand Moise coborat si a vazut ca norodul pe care il conducea,isi pierduse mintile si incepusera sa sa roage la chiuri cioplite si statui de aur,a ales o metoda mai radicala ca sa-i discipineze.Si cu ce efect?Zero.Sabia care distruge ego-ul…mda,destul de poetic
@Camelia 🙂
Toate drumurile duc la Washington…:-)
@N/A Roma pute… ai dreptate. 🙂
@Dorina
Egoul plecat(cu capul), sabia nu-l taie. 🙂
@Jolly
A propos de Isus: nimeni nu-i profet in satul sau. De acord. De-aia cascam gura la toate profetiile venite de aiurea. Ma rog, cine-i credul.
Eu nu cred ca satana a avut „tupeu” sa-l ispiteasca pe Dumnezeu sau duhul sfant intrupat in IISUS. E doar o addenda pentru omul simplu,pacatos,ptr.a trage lectii. O addenda a bisericii. In primul rand nu avea cu ce sa-l ispiteasca,ptr. ca Dumnezeu e totul.Apoi… regatul sau nu e in lumea aceasta,semnifica faptul globalizarii crestinesmului.Pentru ca la vremea aceea lumea in care exista Dumnezeu si fiul sau era mica;un varf de unghie pe harta pamantului. Azi regatul sau e mare si chiar de va fi o judecata,vrem nu vrem paradisul si iadul pentru noi pamanteni,tot aici va fi. Depinde cum traim,putem oricand sa ne facem viata un Iad sau mai simplu un Paradis.
Apropo,ce parere aveti despre ideile d-luiToni Moldovan exprimate in cartea sa ,,PROGRAMUL TERA”?
1. vorbeati de simbolisme si reprezentari simbolice in emisiunea cu emil streinu.
va intreb o chestiune: in fata bisericii kretzulescu este o statuie, o fiinta fara cap, ingenunchiata, cu sase brate, trei pe o parte, trei pe alta.
as vrea sa o vedeti si sa-mi spuneti ce credeti ca reprezinta. unii initiati spun ca este un dispozitiv de dispersie a multimilor.
2. vorbeati tot in emisiunea cu emil streinu despre un fost razboi psihotronic intre iezuiti si isihastii romani. cand a avut loc acest eveniment?
merci.
jollyroger – Omul nu s-a dotat genetic cu aroganta si neincredere in semeni. E adevarat ca noi avem constiinta dar nu prea o folosim. Eu cred ca fiecare om are in el „comportamntul” lui Iisus, adica stie calea cea dreapta (nu stiu cum sa zic altfel, sper sa se inteleaga). Doar ca fiecare e diferit(de la amprente pana la caracter) si fiecare are, deci, o modalitate de a ajunge acolo. In ziua de azi e bine ca ne mai tinem minte numele.
Mai nu stiu dar chestia aia cu „sa te temi de D-zeul tau” nu-mi place neam. Cum frate sa ma tem, poate sa respect dar nu sa ma tem. M-am saturat de atata teama, si asa ne temem te toate pe lumea asta, chiar si de noi sa ne temem pana la urma. Eu zic ca tot ce a spus Isus atunci a fost pentru cei de atunci care sa spunem ca intelegeau mai mult de ciomag, sau de un limbaj mai puternic asa, mai expresiv, nu stiu cum sa spun, dar acum nu cred ca ar mai vorbi tot in acelasi limbaj cu teama, pedeapsa, pacat, nu stiu.. zic si eu :). Insa daca reveni sigur ar pati la fel, desigur bagat la ospiciu, nici chiar rastignit acum..
omul,un credincios mai simplu,se apropie de Dumnezeu doar la necaz…atunci i-si da seama ca nu ia oferit timp prea mult Creatorului…Dumnezeu atata de mult iubeste creatia sa,in-cat EL cunoscandu-ne interiorul,ne va ajuta prin ingerul pazitor sa ne ferim de miile de ispite care ne dau tarcoale…si atunci ispitele se vor in-multi si intarii asupra noastra…!!!…mi-a fost dat sa traiesc un moment de fericire in aceasta viata…e o lume paralela…traiesti in aceea lume in care nu ai nevoie de nimic…urasti banii si averile…simti ca cea mai mare avere este cel de langa tine…semenul tau…sunt multe de spus aici,dar e greu de inteles de cei care nu cunosc sensul ,,credinta''…nu e o cale de manipulare creata de cei care vor sa ne stapaneasca…ea va fi ceea care-i va opri…!!!…
@Nicu-Cred ca va e foarte comod sa ganditi asa…la noroc sa-i multumiti lui Dumnezeu,la necaz sa dati vina pe El;dar nu cred ca el lucreaza asa.I-a dat omului responsabilitatea liberului arbitru,ratiune,vointa si l-a lasat sa decida.Ceea ce,cred ca Dumnezeu nu a anticipat,e ca omul nu a vazut si nu a inteles prezenta Lui.Mii de semne in fiecare zi,atestandu-I prezenta,miracolul naturii si al nasterii omului si totusi omul a ales sa fie singur si sa caute raspunsul existentei lui dincolo de Dumnezeu.Religia ne descrie un Dumnezeu atotputernic si foarte razbunator.Eu cred ca e doar impartial.Planeta pamant a creat-o nu numai pentru om si ca sa merg mai departe cu imaginatia,imi face impresia ca regreta ca la creat pe el.Ne foarte comod sa gandim ca avem ingeri pazitori,in felul asta avem pe cine da vina in caz de contrariu,sau ca Dumnezeu in nemarginita lui forta,va sterge mizeria dupa noi.Traim cu falsa teama de Apocalipsa,foc si cenusa venite din ceruri,si asteptam ingeri sa ne apere.Ce nu stim e ca avem un Dumnezeu furios si dezamagit,si nici macar nu e nevoie ca El sa ne aduca Apocalipsa pe cap.Asteapta ca sa ne-o creem noi insine.De ce?Pentru ca suntem capabili de asta…
d-nu nicu as vrea sa pot si eu sa fiu asa inteleapta! ne puteti spune cum v-ati depasit ura si dezgustul? eu citesc,studiez esoterism,incerc sa fiu un om credincios…dar…e prea multa suferinta si nu pot sa-l iubesc pe aproapele meu! cred s-ar putea da unele raspunsuri la cei acre intreaba,nu doar sa comentam aiurea aici pe forum……..
ai citit fratii Karamazov?…in capitolul Marele Inchizitor e o perspectiva interesanta
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
din intamplare mi-a cazut in maini o carte despre viata unui sfant crestin indian, Sundar Singh. din toata povestea vietii lui nu m-au marcat decat doua episoade: unul in care Isus i-a aparut intr-o viziune si i-a 'simtit forta cu care sustine miile de universuri' si un altul tot intr-o viziune despre care spune ca 'Isus printre ceilalti fii ai lui Dumnezeu este ca plaja pe langa firul de nisip'.
Daca Isus este de o asemenea strivitoare si neinchipuita maretie, cum trebuie sa fie Dumnezeu Tatal?
Cine stie, tace; cine vorbeste, nu stie.
La-nceput, pe când fiinţă nu era, nici nefiinţă,
Pe când totul era lipsă de viaţă şi voinţă,
Când nu s-ascundea nimica, deşi tot era ascuns…
Când pătruns de sine însuşi odihnea cel nepătruns.
Fu prăpastie? genune? Fu noian întins de apă?
N-a fost lume pricepută şi nici minte s-o priceapă,
Căci era un întuneric ca o mare făr-o rază,
Dar nici de văzut nu fuse şi nici ochi care s-o vază.
Umbra celor nefăcute nu-ncepuse-a se desface,
Şi în sine împăcată stăpânea eterna pace!…
….
Timpul mort şi-ntinde trupul şi devine vecinicie,
Căci nimic nu se întâmplă în întinderea pustie,
Şi în noaptea nefiinţii totul cade, totul tace,
Căci în sine împăcată reîncep-eterna pace…
Iata diferenta dintre cei care delireaza si cei care isi traiesc viata in intimitatea lui Dumnezeu.