Atributele Omului Luminii
Pentru a cunoaste lumea si pentru a o simti cu acuratete si profunzime, trebuie sa ne incredem in simturile noastre: vazul, auzul, pipaitul, mirosul si gustul, insa pentru a intelege Universul cu toate legile, principiile si actiunile sale, este de la sine inteles ca avem nevoie de studiul filosofiei, religiei, al stiintelor si artelor. Din ele se naste Credinta, Speranta si Caritatea. Apoi, pentru a putea intelege esenta umanitatii, este necesara aplecarea asupra gramaticii, retoricii, logicii, matamaticii, astrologiei si nu in cele din urma a muzicii.
Asadar, pentru a putea progresa in desavrsirea noastra de oameni ai luminii, avem cu totii nevoie de CUNOASTERE!
.
Revista şcolară „Vreau să ştiu!” din Râciu are următorul MOTTO:
„Cunoaşterea este cea mai preţioasă comoară!”
şi AZI A APĂRUT NUMĂRUL 25! (numărul 1 a apărut cu 5 ani în urmă)
„Cunoaşterea este cea mai preţioasă comoară!” a devenit motto de asemenea pentru blogul „ARMONIE, VIAŢĂ ŞI IUBIRE”
PACE TUTUROR!
.
Foarte bun indemnul ! Cunoaste si as mai spune eu, ai incredere in bunul tau simt,in judecata ta ,in logica umana,cand studiezi orice,inclusiv textele „sfinte” ,Biblia sau mai stiu eu ce carte religioasa !
Şi totuşi nu-i cel mai important lucru cunoaşterea. În ciclul de viaţă în care ne aflăm lecţia este Iubirea. După ce învăţăm Iubirea ca virtute a Divinităţii va urma învăţarea Inteligenţei/Înţelepciunii divine. Deocamdată cunoaşterea este un mijloc şi este bine să aibă la bază iubirea căci altfel se poate transforma, in extremis, în diavolism. Cunoaşterea se acumulează cu timpul. Cu cât un suflet este mai bătrân, cu atât va ştii mai mult. Şi să nu uităm că Diavolul este cu mult mai bătrân decât orice fiinţă umană care se află în acest moment în trup pe Pământ.
Deci am putea spune că, la nivel raţional, în orice moment, te poate „face”. Noi avem ca armă doar Iubirea. Şi pe ea trebuie să o cultivăm.
Dacă este să ne referim numai la cunoaştere, la raţiune, ar trebui să căutăm mintea = raţiunea inimii, nu raţiunea intelectului, metanoia…
Iubirea fara cunoastere a facut zeci de mii de babe ,mosi si alte fiinte „inteligente” sa-l voteze atatia ani pe Iliescu,acum pe Eba si Becali ! Folositi-va creierele oameni buni si lasati dictoanele astea goale ca trebuie sa invatam lectia iubirii ! Ne iubim sotia,copiii,iubitii,tara ,fara sa ni se dea sfaturi ! Creierele in tara asta sunt folosite mai putin ! Ca de atata drag pentru politicieni si oameni corupti ni s-a aplecat !
Cunoaşterea prin experienţă, este cel mai important proces din viaţa unui om!
Mare adevăr a scris Oreste, gândiţi-vă ce minunat ar fi dacă am avea cu toţii setea de cunoaştere, ce armonie şi echilibru ar exista între oameni, pe pământ, ce lumină curată…- deja visez…
O floare nu se dezvoltă armonios dacă nu e îngrijită şi udată, ea ştie unde trebuie să ajungă, îşi cunoaşte menirea, doar că are nevoie de ajutor din partea naturii, a omului… şi cât se mai chinuie să crească, cât suferă atunci când nu e udată şi îngrijită.
La fel şi noi, cunoşterea ne arată calea, cu ajutorul ei reuşim să creştem, să înţelegem, să evoluăm. Noi, oamenii avem nevoie de cunoaştere şi avem nevoie de părinţi, prieteni, profesori, îndrumători, mentori, maeştrii…, ne-ar fi greu să fim perseverenţi fără ei.
Pe lângă cele relatate de Oreste, cunoaşterea înseamnă şi „putere”, un aspect foarte important este cum aplicăm cunoaşterea în viaţa noastră? Ce facem cu ea? Cum o dăm mai departe?
Am primit o carte zilele trecute de la un prieten drag, am citit-o şi mi-a plăcut, vă recomand şi vouă cartea scrisă de Dan Puric – „Cine suntem”
Lumină, iubire, adevăr şi armonie!
Invata de la apa sa ai statornic drum
Invata de la flacari ca toate-s numai scrum
Invata de la umbra sa treci si sa veghezi
Invata de la stanca cum neclintit sa sezi
Invata de la soare cum trebuie s-apui
Invata de la vantul ce adie pe poteci
Cum trebuie prin lume de linistit sa treci
Invata de la toate caci toate-ti sunt surori
Cum treci frumos prin viata
Cum poti frumos sa mori !
Invata de la vierme ca nimeni nu-I uitat
Invata de la nufar sa fii mereu curat.
Invata de la flacari ce-avem de ars in noi
Invata de la ape sa nu dai inapoi
Invata de la umbra sa fii smerit ca ea.
Invata de la stanca sa-nduri furtuna grea.
Invata de la soare ca vremea sa-ti cunosti
Invata de la stele ca-n cer sunt multe osti
Invata de la greier cand singur esti sa canti
Invata de la luna sa nu te inspaimanti
Invata de la vulturi cand umerii ti-s grei
Si du-te la furnica si vezi povara ei
Invata de la floare sa fii gingas ca ea.
Invata de la miel sa ai blandetea sa.
Invata de la pasari sa fii mereu in zbor.
Invata de la toate ca totu-i trecator.
Ia seama fiu al jertfei prin lumea-n care treci
Sa-nveti din tot ce piere cum sa traiesti in veci !
Fa-ti timp….Rudyard Kipling
In trecerea grabita prin lume catre veci,
Fa-ti timp, macar o clipa, sa vezi pe unde treci!
Fa-ti timp sa vezi durerea si lacrima arzind
Fa-ti timp sa poti, cu mila, sa te alini oricind!
Fa-ti timp pentru-adevaruri si adincimi de vis,
Fa-ti timp pentru prieteni, cu sufletul deschis!
Fa-ti timp sa vezi padurea, s-asculti linga izvor,
Fa-ti timp s-asculti ce spune o floare, un cocor!
Fa-ti timp, pe-un munte seara, stind singur sa te rogi,
Fa-ti timp, frumoase amintiri, de unul sa invoci!
Fa-ti timp sa stai cu mama, cu tata tau – batrini….
Fa-ti timp de-o vorba buna, de-o coaja pentru ciini….
In trecerea grabita prin lume catre veci,
Fa-ti timp macar o clipa sa vezi pe unde treci!
Fa-ti timp sa gusti frumosul din tot ce e curat,
Fa-ti timp, ca esti de multe mistere-nconjurat!
Fa-ti timp cu orice taina sau adevar sa stai,
Fa-ti timp, caci toate-acestea au inima, au grai!
Fa-ti timp s-asculti la toate, din toate sa inveti,
Fa-ti timp sa dai vietii adevaratul sens!
Fa-ti timp, ACUM!
Sa stii: zadarnic ai sa plingi,
Comoara risipita a a vietii, n-o mai stringi!
Rudyard Kipling
DACĂ
De poţi să nu-ţi pierzi capul
Cînd cei din preajma ta şi-l pierd,
Şi pentru asta ţi-aduc o vină grea;
De poţi să crezi în tine cînd se-ndoiesc cei mulţi
Şi totuşi, de-ndoiala acestora să-asculţi,
De poţi s-aştepţi şi de-aşteptare să nu fii obosit,
Iar de te mint vreunii, să nu te simţi minţit;
De poţi visa , iar visul stapîn să nu-ţi devie,
De poţi gîndi, iar gîndul o ţintă să nu-ţi fie,
De poţi să-nfrunţi izbind şi soarta dimpotrivă
Şi să te porţi cu-aceste năluci deopotrivă
De vezi sfărmate lucruri cu viaţa ta plătite
Şi poţi să le-nalţi iarăşi cu scule învechite,
De poţi să strîngi grămadă tot ce-ai agonisit
Şi să-ţi încerci norocul cu banul azvîrlit
Iar de vei pierde totul s-o iei de la-nceput
Fără să scoţi un murmur de ceea ce-ai pierdut,
De rabzi ca adevărul ce-ai spus fără prihană
Răstălmăcit să-ajungă pentru nebuni capcană,
De poţi puterea, nervii şi inima sili
Să-ţi mai slujească mult, încă, după ce-or pieri
Şi să ţii piept la toate, deşi n-ai sprijin drept nimic
Decît voinţa ce te-ndeamnă ''ţine piept!'',
De poţi vorbi cu gloata şi să-ţi păstrezi tăria,
Ori de-i umbla cu regii să nu-ţi pierzi omenia,
De n-o putea nici unul să-ţi dea vreo lovitură
Şi toţi te-or ţine-n seamă, dar nu peste măsură,
De poţi să umpli bine momentul trecător
Cu şaizeci de secunde cît ţine drumul lor,
Al tău va fi pamîntul cu-a' sale bogăţii
Şi mai mult decît asta, OM, fiule vei fi!
Mulţumim sunniface, poezia este superbă, prin versurile ei acoperă aproape toate misterele, relevă experienţe, denotă cunoaştere, are suflet.
Ce mult adevăr împletit în rimă, minunat.
Pace, armonie si iubire!
„Non nobis Domine, sed nomini tuo da gloriam”.
Umanism utopic….. Homo universalis, fie-mi iertate etichetele. E mai mult de povestit aici… despre noi cei rataciti in cuvinte, numere, simboluri si note muzicale. Vibratii inalte, vibratii joase, aghiasma mica, aghiasma mare… 🙂
Revelatia te scuteste de cunoasterea acestei „realitati” pe care o traim mental sau afectiv zi de zi, in plan constient, realitate in care cele cinci simturi nu sunt de ajuns-si oricum sunt limitate bietele, si in care mintea se strofoaca si nu poate sa explice decat o realitate mereu paradigmatica.
Un exemplu la indemana ar fi Buddha care a CUNOSCUT fara ajutorul filosofiei, religiei, stiintelor, artelor, gramaticii, retoricii, logicii, matematicii, astrologiei si muzicii. Si cati ca el.
Pe Isus nu-L aduc in discutie pentru ca este insusi Dumnezeu in acceptiunea crestinismului, desi in alte acceptiuni este doar un om iluminat cu stagiu prezumat in Egipt si India. Cei care cred in a doua varianta Il pot aseza alaturi de Buddha. Eu nu o fac. Creada fiecare dupa imaginatia si dupa puterea lui de intelegere!
Daca in timpul masurat al vietii tale nu ti se ofera sansa macar a unei revelatii si in cel mai fericit caz, cea a marii revelatii, a iluminarii, este buna si calea grea a trudei intru perfectionare, cea a omului universal… Oricum in viata urmatoare pentru cei care cred in Karma, ti se sterge tot si o iei de la inceput. Sisif te cheama! 🙂
Sa nu credeti ca traiesc cu ideea revelatiei pe gratis, ca orice roman plescar. Revelatia o ai pentru ca trebuie sa o ai si pentru ca esti apt sa o primesti. Pavel din Tars este un exemplu ilustru al unei transformari datorate unei revelatii mistice. Cu un simplu bobarnac Dumnezeu l-a transformat pe Pavel dintr-o unealta a Fiarei intr-o unealta a Sa.
Nu a fost meritul lui Pavel, a fost vointa Lui.
Opinia cu privire la postarea domnului Teodorescu privind „atributele Omului Luminii” este personala, nu adunata de prin carti si bineinteles, ca orice opinie s-ar putea sa fie gresita („En garde!”:-)) Este propria mea paradigma pe care m-am precipitat sa v-o impartasesc si voua ca unor dragi tovarasi de calatorie. Oreste sa traiasca si sa ne faca aceasta calatorie cat mai frumoasa!
Avem subiectul, avem atributele lui, complementele circumstantiale ar trebui sa fie aici si acum dar din pacate ne lipseste verbul.:-)
Sa ne traiti domnule Teodorescu!
Daca veti considera ca ma aflu in eroare va rog sa nu aruncati cu joasele in mine. Trimiteti-mi va rog lumina. Am nevoie.
Cand voi avea din belsug am sa v-o trimit inapoi indoit. Promit.
Dupa parerea mea cunoasterea se obtine avand o alta constiinta, constiinta care inseamna cunoastere dar nu bazata numai pe cele 5 simturi, ci si pe al 6 lea.Al 6 lea simt nu are legatura cu gramatica,matematica etc..
constiinta este starea despre care putini vorbesc pentru ca este intangibila. daca exsta teste pentru inteligenta intelectuala si emotionala pentru nivelul constiintei nu exista . totusi ea ne determina vibratia energetica..si e facultatea noastra de perceptie a „lumilor” care exista, a dimensiunilor care de fapt sunt in noi insine.
.
TOTUŞI….
„CUNOAŞTEREA ESTE CEA MAI PREŢIOASĂ COMOARĂ!” :
– cunoaşterea IUBIRII ADEVĂRATE,
– cunoaşterea PĂCII,
– cunoaşterea unor părţi ale acestei MINUNATE CREAŢII DIVINE,
– cunoaşterea LEGILOR,
– AUTOCUNOAŞTEREA sau CUNOAŞTEREA INTERIOARĂ,
– cunoaşterea ADEVĂRULUI CARE NE FACE LIBERI,
– …….
– ……
– ………… CUNOAŞTEREA…
PACE TUTUROR!
.
@Elvis
Afirmatia ta cu babele si cu iubirea este antologabila. E minunata! Cu permisiunea ta am s-o postez pe blogul meu. Imi dai voie?
@alinutzavit
Cata dreptate poti sa ai… Din prea multa cunoastere stiintifica asteptam cu rachetele pregatite pe sub pamant, oceane si spatiu cosmic un moment prielnic ca sa ne facem praf. Un certificat de sanatate mintala inainte si postcunoastere ar fi foarte indicat…:-)
@onix
Nu neg rolul iubirii. Poti cunoaste si prin iubire. Dar sincer cred ca din prea multa iubire vom imploda. Exista o masura in toate. Magnet in franceza se spune „aimant” adica iubitor. Dar magnetul are doua functii echivalente ca importanta care se presupun si se completeaza una pe cealalta: atractia(iubirea) si respingerea.
Nevoia declarata si indemnul catre iubire care pleaca de la spiritualisti este limpede ca incearca sa acopere acum un dezechilibru, o dizarmonie si un gol de iubire din societate. Oamenilor nu prea le mai pasa unora de ceilalti. Dar apelurile obstinate catre iubire fara echivalenta in fapte in plan social, uman este egal cu? Cu?
Iti spun eu: cucu! Isus iti spune sa iubesti dar iti spune si cum sa o faci. „iubeste-ti aproapele tau ca pe tine insuti”. Ti-ai cumparat o masina noua? Mai cumpara una si daruieste-o aproapelui tau!( nu de familie este vorba, pentru ca stiu ca pentru fiecare pielea este mai aproape decat camasa ). O face cineva? Zicem cu totii iubire, iubire, iubire.. si parca si iubim in timpul acesta. Parca. Fara dovezi, pe care nu trebuie neaparat sa le trambitam, ramane un tranaca-fleanca mere acre. Tot ce am scris aici nu te vizeaza pe tine si te rog sa o iei la modul impersonal, asa cum am intentionat sa scriu.
Si iata totusi ca te intreb ceva: iubirea sincera si curata dintre doi satanisti este mai prejos decat iubirea sincera si curata dintre doi spiritualisti? Si daca da, de ce? Si daca nu, de ce?
cunoasterea e relativa oricat de mare ti-ar fi setea de cunoastere nu o sa poti cupinde tot ,doar dumnezeu e omniscient.complimente oreste tu esti pe drumul cel bun al indumnezeirii,cea de-a 7-a reincarnare.
@Camelia
Suntem in acord.
@Adrian Baciu
Nu neg ci intaresc spusele dvs.
Suntem in acord dar doar pe un singur plan.
Va propun un exercitiu de imaginatie.
Daca peste cateva momente veti avea o revelatie iar adevarul pe care l-ati cunoscut mai inainte, oricare va fi fost el si care tocmai va facuse liber, nu va fi totuna cu adevarul care vi se va revela, veti avea vreun moment senzatia de desertaciune si goana dupa vant? Sau veti incerca o noua senzatie de eliberare? Si daca da, cum va fi sa o numim: eliberare din elibrare?
Domnule profesor, sa stiti ca respect si apreciez foarte tare inteligenta, seriozitatea, ravna si talentul cu care v-ati asumat misiunea de pe blogurile dumneavoastra. Putini dintre noi ar putea sa se dedice unei astfel de misiuni si de aceea va rog sa ma credeti ca nu ma joc cu cuvintele si nici cu ideile, iar aceste chestiuni pe care le ridic, chiar ma preocupa. Si de mai multa vreme.
In fine, mai degraba voi incerca sa va contactez pe unul dintre blogurile dvs.
@ionut
Omniscient, omnipotent, omniprezent…
De foarte multe ori cad in greseala de a vorbi despre Dumnezeu sau univers cu lejeritate si chiar cu convingere, uitand din nefericire ca o fac doar cu putintica minte sau inima pe care mi Le-a(u) daruit.
Cine stie cum este Dumnezeu?
Eu nu am zis şi nici n-am implicat că nu este importantă cunoaşterea. Am pus la îndoială ierarhizările. Depinde de fundamente.
Iisus ne-a spus să ne iubim aproapele ca pe noi însine. Dar a mai zis ceva înainte de asta, înainte de aproapele… Iubeşte-L pe Domnul Dumnezeul tău (…) înainte de toate. Aspiraţia către Dumnezeu trebuie să fie înainte de orice. Iubirea, crearea şi păstrarea legăturii cu Dumnezeu trebuie să fie pusă înainte de orice, de material, de spiritual, de intelect, de înţelepciune, de destin, de relaţii, de soartă, de fericire pământească, de orice.
Ce înseamnă să îl iubeşti pe Dumnezeu? Sunt încă în căutare. Ce am înţeles până acum este să înţelegi că tot ce ţi se întâmplă, este în voia Lui. Să faci eforturi să vezi în tot ce ţi se întâmplă sau nu ţi se întâmplă, în toţi oamenii cu care interacţionezi, în tot ce ţi se trimite prin oameni, în special prin cei apropiaţi, Voia Domnului. Să ajungi să vezi un sens divin în orice situaţie, în fiecare clipă, în tot ce ţi se întâmplă, indiferent dacă este plăcut sau neplăcut.
Când începi să vezi în tot un sens divin, începe să-ţi dispară rezistenţa interioară, tulburările, răul din interior. Sufletul începe să accepte cu iubire tot ce îi trimite Dumnezeu. Este primul pas.
Noi pe Dumnezeu trebuie să învăţăm să-L iubim. Şi prin el pe oameni. Nu altfel.
Eu vă împărtăşesc din căutările mele, din ce mi s-a dat până acum să înţeleg şi să iubesc.
Sunt pe o treaptă, la început. Dar dacă faci eforturi ţi se dă li următoarea treaptă. Când o să învăţ să iubesc puţin mai mult, poate o să ni se mai dea oportunitatea să ne mai împărtăşim experienţele.
Trebuie să facem eforturi. Şi nu sunt neapărat uşoare. Depinde de fiecare şi de bagajul cu care a venit.
Dar trebuie să înţelegem că şi sentimentul de iubire (hristică, divină, nu siroape) este tot un dar. Nu ţi-l apropriezi tu în vreun fel, ţi se dă, în dar. Noi trebuie să facem doar eforturi să îl înmulţim.
Nu ştiu încă dacă ţi se dă după un algoritm, ceva după o logică deductibilă. Încă nu mi-am dat seama, nu am putut face legături. Ţi se dă pentru perioade diferite şi cu intensităţi diferite.
Sentimentul de iubire vine numai de la Dumnezeu, doar El ţi-l poate da.
Noi mai greşim şi ni se dă sentimentul de iubire într-o relaţie cu un om de ex, asociezi iubirea cu omul, crezi ca de la el vine sau din relaţie, vrei mai mult, începi să ceri de la om, faci eforturi, ajungi chiar să-l chinui, şi uite aşa îţi faci chip cioplit din alt om sau dintr-o relaţie. Pierzând între timp legătura cu adevărata sursă a iubirii. Urmează chinurile… cele pe care le vedem toată ziua în toate relaţiile care ne înconjoară.
În loc să vedem corect lucrurile, să Îl iubim pe Dumnezeu înainte de toate, să conştientizăm că iubirea de la El ne vine, să-L iubim pe omul iubit prin El, indiferent de cum este sau ce face sau cum se comportă omul cu tine. Să vezi sensul divin de care ziceam în omul iubit, în tot ce ţi se dă prin el.
Nu zice nimeni că e uşor. Dar ce recompense uriaşe sunt!
deocamdată mă opresc
God bless us everyone!
văd că m-am logat cu alt user.
onix
@oana
Daca as fi vrut sa pledez pentru aceasta idee o faceam la fel ca tine dar fara har. Parca le-as fi scris eu. La fel gandesc.
Eu cred ca atributele scrise de Oreste sunt, mai degraba, ale unui om cult, ceea ce nu exlude posibilitatea de a le avea si un om luminat.
In intampinarea celor scrise de bunul meu prieten, Dan, va scriu o frumoasa poveste din cartea „Rugaciunea broastei” – Anthony de Mello
Unul dintre cei mai renumiti sfinti din India antica a fost Svetaketu.
Iata cum a ajuns el la intelepciune:
la varsta de numai 7 ani, tatal sau l-a trimis sa studieze Vedele.
Inteligenta si perseverenta sa l-au facut sa-i intreaca rapid pe ceilalti studenti, astfel incat in cativa ani a ajuns sa fie considerat cel mai mare expert in viata, in domeniul Scripturilor.
La intoarcerea acasa, tata sau a dorit sa-i testeze cunostintele.
De aceea, i-a pus cateva intrebari:
— Ai invatat acel lucru a carui cunoastere nu mai necesita cunoasterea altor lucruri?
Ai descoperit acel lucru care anihileaza orice suferinta?
Ai atins controlul asupra acelui lucr care nu poate fi predat?
— Nu, i-a raspuns cu sinceritate Svetaketu.
— Atunci, fiule, i-a spus tatal, tot ce ai invatat in acesti ani a fost in zadar.
Svetaketu a fost atat de impresionat de adevarul din cuvintele tatalui sau incat si-a propus sa descopere prin tacere intelepciunea care nu poate fi exprimata prin cuvinte.
Morala
Cand lacul seaca si pestii se zbat pe fundul sau, udarea lor cu putina apa nu este suficienta; ei trebuie aruncati inapoi in lac.
Nu-i amagiti pe oameni cu doctrinele voastre; aruncati-i inapoi in Realitate.
Caci secretul vietii nu poate fi gasit decat in viata insasi – nu in doctrinele care o descriu.
***
Discipolul:
— Care este diferenta intre cunoastere si iluminare?
Maestrul:
— Cunoasterea este ca o torta cu care iti luminezi calea. Cand devii iluminat, torta esti chiar tu.
„Pe drept cuvânt este numit Hristos «Salvatorul Omenirii». El explica mereu că spiritualitatea nu poate constitui supremul scop. Nu întâmplător spunea El că iubirea de Dumnezeu reprezintă porunca supremă şi nu întâmplător a fost El umilit şi crucificat. Putând evita să fie capturat şi răstignit pe cruce, El totuşi s-a supus. A acceptat cu seninătate pierderea celor materiale, căci Dumnezeu nu echivalează cu ceea ce este material. El ar fi putut să-şi manifeste aptitudinile şi intelectul, dar nu a făcut-o. Dumnezeu nu înseamnă aptitudini şi intelect. Hristos a primit cu seninătate prăbuşirea spiritualităţii, a nobleţei şi a idealurilor, atunci când discipolii săi dragi L-au trădat şi L-au renegat, când cei ce mai ieri I se închinau, acum îşi băteau joc de El, Îl scuipau în faţă. Prin urmare, Dumnezeu nu înseamnă spiritualitate, nobleţe, idealuri. Ca fiinţă în carne şi oase, înzestrată cu dorinţe, Hristos îşi dorea să trăiască. Cu toate acestea, El a acceptat cu împăcare pierderea voinţei sale, a dorinţelor, a vieţii, a propriului eu omenesc. Doar Iubirea, singura, a rămas. Atunci când cele materiale şi cele spirituale trec, când este distrus tot ceea ce a luat naştere cândva, iubirea este cea care rămâne. Când acest lucru va fi simţit de fiecare, atunci, în locul declinului, omenirea va cunoaste un proces de înflorire şi creaţie.”
„În diavol s-a preschimbat acel înger care a decis că nu iubirea de Dumnezeu constituie scopul suprem, ci în primul rând, voinţa personală şi dorinţele, în al doilea rând, scopurile, principiile, obiectivele şi, în al treilea rând, propria perfecţiune, aptitutdinile şi intelectul.”
Lazarev