Publicat in ianuarie 30, 2012 de Oreste Teodorescu in Spiritualitate
 
 

Principiile guvernantei: Ce invata si cum aplica cei care ne conduc?


Ne vom concentra atentia asupra planului orizontal al existentei. Intr-o paradigma spirituala, asadar verticala, puterea se defineste ca uniunea absoluta dintre persoana si fiinta: „Eu si Tatal Unu suntem!” In logica sociala, moderna si desacralizata puterea este definita ca „posibilitatea ca un actor dintr-o relatie politica, economica, sociala sau militara sa se afle in postura de a-si indeplini vointa in ciuda oricarei impotriviri” (Ashley si Ornestein). Uneori progresul social este direct proportional cu vointa de putere, care ne indeamna sa iesim din comoditate si confort pentru a ne impinge limitele, granitele, sa cautam puterea launtrica, apoi puterea asupra celorlalti si chiar a universului. Prabusirea Turnului Babel este suficienta pentru a intelege ca uneori setea de putere nu poate fi „indulcita” decat prin dezbinare sau moarte! Puterea omului actual este mica, intru-cat, el isi foloseste constient doar 10 la suta din potentialul neuronal, dar au existat vremuri in care cunoasterea de sine si asupra mediului inconjurator impungeau limitele puterii dincolo de ceea ce numim obisnuinta. Un exeget al superioritatii umane, care a murit, insa singur si nebun, Nietzche era convins ca intre putere si placere exista un raport direct. Setea de putere este strans legata de expresiile placerii. Aici betia este sinonima cu orgasmul puterii! Pentru cei mai multi dintre noi, rezervorul puterii este respectul de sine, increderea si credinta ca actiunile noastre se supun unei vointe superioare. Sa nu uitam ca inaintea marilor si sangeroaselor batalii, de multe ori, chiar inutile, comandantii beligerantilor se rugau la acelasi Dumnezeu pentru victorie! In ori ce forma de razboi, strategul trebuie sa raspunda la intrebarea: „unde se ascunde dusmanul cand se simte lipsit de putere?” In functie de raspuns, vine si planul cuceririi lui. De regula, atunci cand ne simtim vulnerabili, slabi sau nesiguri pe actiunile noastre, pendulam intre cartile sfinte si sticla de alcool, iar cand temelia puterii noastre este amenintata „ne grabim sa luam pistolul sau s-o luam la sanatoasa...” (Dr.Haha Lung – Controlul mintii). Asadar putem simplifica observand ca exista doua tipologii distincte atunci cand vine vorba despre pierderea puterii: activul (care se va lupta pana la capat pentru a-si apara privilegiul) si pasivul (care va fi invins inaintea dusmanului, chiar de propria lui lipsa de incredere). Sun Tzu ne acorda o maxima ce poate rodi in orice generatie: „Ceea ce omul inferior cauta in altii, omul superior cauta in sine insusi„. Este foarte valabila directia atunci cand vorbim despre putere! Dr. Haha Lung identifica cinci tipuri fundamentale de exercitare a puterii:
 1. Prin iubire si respect.
Tipul acesta de putere depinde de gradul in care ceilalti te plac si te respecta. Machiavelli in Principele gaseste si un alt termen: temut, care nu inseamna detestat ci, mai degraba, ultra-apreciat. Sprijinul aliatilor este autentic si este nascut din loialitate. Daca reusesti sa-ti convingi aliatii de profesionalism, eficienta si generozitate, vei fi urmat indeaproape si te vei bucura de respect. Oamenii iubesc liderii puternici si darzi. Orice ezitare, poate deranja fundamentul acestui tip de putere. Deci, pentru a domina prin iubire si respect, trebuie sa devi un lider just, generos si mai ales capabil sa faca diferenta dintre „soldatul credincios” si cel care te pupa in fund de frica sau pentru a se umple de privilegii.
2. Puterea recompensei.
Mai este cunoscuta ca si puterea „bomboanei”. Este domeniul preferat al manipulatorului, care identifica „bomboana” la care tanjeste victima si i-o ofera in cel mai dragut si frumos ambalaj. Impartind recompense, dar controland „bomboana” capeti putere. Sectele opereaza, de regula in acest mod oferind dragoste si „o familie” celor care tanjesc dupa acestea.
 3. Puterea corectiei, sau a „batului”
Vine din posibilitatea de a-i ameninta si pedepsi pe ceilalti. Regimurile totalitare, sectele, sau unitatile militare recurg adeseori la aceasta exercitare a puterii. Daca nu indeplinesti sarcinile esti pedepsit. Victima va actiona din teama si mai ales din instinctul supravietuirii si al confortului. Aceasta filosofie seamana destul de mult cu dresajul!
4. Puterea expertului.
Dominarea este garantata de priceperea, competentele, talentul sau analizarea informatiei unui lider care ia masuri corecte intr-un moment dificil sau haotic, reinstaurand ordinea. Un agent de bursa sau un spion, daca isi vor folosi capacitatile de analiza a informatiei pe care o detin obtinand rezultate notabile, vor intra automat in aceasta categorie. Uneori aceasta putere se muta „in spatele tronului”. In timpuri medievale, bufonul, care era cea mai informata persoana de la curte, devenea cea mai de incredere prezenta din preajma suveranului. Astazi sunt cazuri in care consilierii au mai multa putere decat presedintii.
5. Puterea functiei.
 Dr. Haha Lung o defineste asa: „puterea functiei deriva din dreptul recunoscut si acceptat al unei persoane de a da ordine si a adresa cerinte altor oameni„. Un presedinte de tara are dreptul si puterea de a declara razboi, un politist in uniforma are dreptul de a aresta, iar un invatator il poate trimite la coltul clasei pe elevul indisciplinat…Puterea functiei depinde intotdeauna de altii, mai ales de aceia care te investesc cu aceasta autoritate in fata careia consimt sa se supuna neconditionat: „A zis seful!” Ar trebui sa impartim domeniul in doua:
a) Puterea legitima a functiei (atunci cand ea deriva din normalitatea obtinerii functiei, fie prin alegeri, pregatire, avansare in grad).
b) Puterea falsa a functiei (atunci cand se face abuz de uniforma, stampila, sortuletul de la masonerie, sau centura de la kimono)
Specialistii in manipulare si in alte jocuri ale mintii identifica sase greseli pe care oamenii le comit ciclic: Incercarea insistenta de a-i constrange pe altii sa gandeasca si sa creada asa cum o fac ei. Sufiecienta, oprirea din invatatura si studiu, renuntarea la lectura, refuzul experientelor, pe sistemul “lasa ca stiu eu…!” Valorizarea mandriei, actiunea nascuta din preferinte si prejudicati triviale. Fixarea limitei: “este imposibil”, pentru simplu motiv ca ei nu-si pot imagina realizarea acestuia. Consumarea unei energii inutile, facandu-si griji pentru lucruri, care oricum nu pot fi schimbate. Regrete tardive si proiectii nejustificate… Senzatia, sau chiar parerea ca un om poate beneficia de ceva obtinut nemeritat.