„Veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face liberi” … Care este Adevarul? … Isus este Calea, Adevărul şi Viaţa. Şi nimeni nu merge la Tatăl decât prin El.
Parerea mea este ca, cu cat entitatile sunt mai evoluate, cu atat mai mult cunoasterile lor sunt mai ample si mai profunde, aplicatiile lor se universalizeaza si ajutorul oferit noua este mai complex – si mai subtil totodata. Numai asa avem parte de liberul arbitru in manifestarile noastre.. pe care liber arbitru ni-l contestam noi, oamenii – unul altuia, mereu… Nu ar trebui sa credem ca Marii Constructori ai universurilor si-au incheiat definitiv treaba si acum se uita la noi cum le folosim creatia, judecandu-ne clipa de clipa in fel si chip, nascocind acum tot felul de chestii cu care sa ne pedepseasca dupa cum nu am facut cu ceea ce au gandit ei… Limitandu-NE si limitandu-SE deopotriva. Creatia este infinita si permanenta. Nu dorim oare sa o stim si noi??!! Totul ni se ofera cu generozitate – noi ne oprim din cunoastere. Pe noi insine si pe altii. Da, aceasta este Calea, acesta este Adevarul si chiar aceasta este Viata noastra eterna… Dar vrem sa o si cunoastem. Aratandu-ne ce a putut face si spunand ca vom face inca si mai mult decat a facut El (nu ca nu ar fi putut, ci pentru ca nu puteam noi sa intelegem atunci la ce arf i putut ajunge cunoasterea noastra acum si in alte vremuri, mai departe..), Iisus ne invita (cred eu) sa vedem, sa incercam, sa vrem, sa putem… Sa incercam si sa ne ajutam reciproc in cautari, asa cum ne-a ajutat si El. Eu cred ca aceasta este Calea, Adevarul si Viata.
Domnule Teodorescu, Cristiana, neAnonimule si toti cei care veti citi, poate ca este urat afara, poate ca e stres de criza, poate ca 2012 ma lucreaza la subliminal, poate nu am dormit destul, poate nu am destula dragoste, poate sunt frustrat din nspe motive sau poate nici una dintre ele dar mie mi se pare ca:
Fericirea este subiectiva…. Caile sunt nenumarate…. Adevarul este asimptotic…. VIATA este cel mai mare dar al lui Dumnezeu.
Ea este cheia pentru fericire, cale si adevar. Fara ea totul se goleste de continut si se asterne tacerea… Binele si raul, frumosul si uratul, Dumnezeu si Fiara isi pierd sensul fara o minte care sa le observe si sa le valorizeze. Frica si nesiguranta existentei vietii vesnice personale ne arunca cu disperare in tot felul de teorii. Credintele personale sau colective sunt atat de diferite, caile, adevarurile si fericirile atat de pestrite si elucubrante incat ma indoiesc de orisice fel de credinta, inclusiv de a mea. Fiecare capata certitudini subiective pentru credinta sa subiectiva. Tuturor ne-ar placea sa ne stim mantuiti.. Mintea are nevoie sa se agate de ceva…. Mintea creaza realitatea dar tot ea creaza si irealitatea. Ramanem in continuare captivi intr-o singura viata sau intr-un ciclu de vieti sau in viata vesnica, numai El poate sa stie. Sau Ea. 🙂
Aforismul dvs. domnule Teodorescu nu poate fi probat decat de mostenitorii pamantului. Va respect si va apreciez opiniile, altfel nu as da buzna in sufrageria dvs. Sa dea Dumnezeu sa fie precum spuneti! In cel mai pesimist dar realist scenariu, daca ar surveni un cataclism nuclear sau cosmic, mostenitorii pamantului vor putea fi intr-un caz fericit, cateva bacterii.
Sa iubiti, sa fiti iubiti si sa va bucurati de viata in fiecare secunda! Vibrez pentru voi!
Cristiana, ma straduiesc sa invat de la tine. Ma bucur sa te vad din nou aici.:-) Te rog sa ma crezi ca nu am intentionat sa fac un comentariu epicurianist sau nihilist si tare m-as bucura sa stiu ca vad lucrurile stramb. Sincer!
Isus este Calea, Adevărul şi Viaţa. Şi nimeni nu merge la Tatăl decât prin El. daca ne gandim ca el a reprezentat Iubirea neconditionata in stare pura, eu cred ca prin ea , prin aceasta constiinta Christica se ajunge la tatal ( la punctul in care ne dizolvam in oceanul de Iubire de unde am fost creati)
@Dan, bunul meu prieten (sper ca-mi dai voie sa te numesc astfel, chiar daca se intampla la nivel virtual), comentariile tale nu prididesc in a ma fascina mereu. Imi lipsesc cuvintele, dovedindu-mi saracia in aceasta privinta, astfel ca imi ramane doar sa spun – subscriu celor scrise de tine, cu precadere la: „Fericirea este subiectiva… Caile sunt nenumarate… Adevarul este asimptotic… VIATA este cel mai mare DAR al lui Dumnezeu.”
Tu, Dan, nu inveti de la mine… tu inveti din tine. Altii pot sa isi aduca aminte, sa vada ceva.. important este sa aduca aminte ce exista, si altii sa-si aduca aminte ca pot s-o faca. Dupa ce isi termina alte treburi. Sau in timp ce le fac si pe celelalte. Caci ne fura viata si putem sa ne sustragem acestor „furtisaguri”… Eu am cele mai mari dubii, si din ele de multe ori nu pot dormi. Am destule dubii ca sa ma hraneasca ani buni de acum incolo. Am scris zilele trecute pe un site ca am plans si cred ca am fost crezuta manipulatoare. Sinceritatea poate fi atat de murdara pt. unii.. Am plans pentru ca era adevarat: bucuria unora, sau echilibrul altora poate parea manipulator… dar nu le+am mai spus asta. Simteam ca trebuie sa ma retrag si am facut-o. Simt ca daca vreau sa fiu acceptata e ca si cum as manipula pe altii. Si nu vreau. Stii care este motto ul meu: „Indoiti-va de tot ceea ce scriu, pentru ca voi insiva sa cautati si sa aflati cu propriile voastre puteri pe care cu siguranta le aveti”………….. Cred ca nu pot decat sa scriu, dar voi scrie pe blogurile mele. Am dubii si ca fac bine sa ma bag in blogurile altora.. Stau, vorba ta, in sufrageria mea si vorbesc la „telefon” cu cei care doresc sa discute cu mine. Macar pot sa dau uneori o vorba buna si o mangaiere celor din jur. Cand imbratisez cu tot dragul pe cineva – pe oricine – simt ca nu am dubii, simt ca am pt. ce trai… Si cam atat…. Si totusi cu bucurie, Cristiana
mare dreptate ai Cristina..m-am regasit mult in cele spuse de tine.. nu avem decat Sufletul nostru in care sa avem incredere si aceste dubii care sunt mereu, ne ajuta sa ne re-descoperim din ce in ce mai mult..
Nu e nici un motiv de iertare… crede-ma! Ci de bucurie!! Ma bucur ca ma intelegi.. Atunci intelegi si ce este in sufletul meu!! Si pentru asta iti multumesc tie, lui Dumnezeu!.. Tuturor, in fond, prin toti si toate ne gasim calea catre.. Calea!!
e reciproc Cristiana,si eu iti multumesc! nu ne -am intalnit intamplator. si eu trec prin aceleasi stari si citind ce scrii am inteles ca sunt firesti , ca ele ne ajuta..
Felicitari pentru emisiune, ce surpriza placuta a fost pentru mine Marius Dragomir, pe Zoltan Andras l-am mai vazut in emisiunile tale. Foarte interesant subiectul abordat. Poate intr-o alta emisiune vei aborada putin mai mult subiectul postului si cum trebuie tinut el, ieri incepuseti sa vorbiti lucruri interesante despre subiectul acesta. Doua intrebari am, poate reusesti sa ma ajuti: 1. Unde pot gasi documentarul Baraka? 2. Cine este autorul cartii Teoria intregului? Si am si o rugaminte: anunta-ne te rog si pe noi pe blog despre evenimetele pe teme ezoterice ce au loc la noi in tara (festivaluri, conferinte, etc) poate resim unii dintre noi sa participam. Multumesc!
M-ati emotionat! Caldura umana…mmmmmm…!!! Bunii mei prieteni (anonimule pamantean, ai dreptate) ma indatorati foarte tare! De la voi primesc starea, bucuria, armonia, nu vorbe goale. Anonimule pamantean: „DAR” trebuie sa-l inteleg ca pe un mare „INSA” 🙂 sau ca pe un „CADOU „? Calamburul este magnific.
Camelia: inafara unor adevaruri mici, legate de viata si de moarte, pe care sunt constient ca le avem cu totii, eu nu am un Adevar. Am zis ca ,,mi se pare ca”, m-am ferit sa spun ca eu cred. E trist ca este asa, o certitudine poate sa-ti orienteze viata dar ma straduiesc alaturi de voi si cu ajutorul vostru sa ma mai luminez o tzira. E adevarat ca nici un adevar nu este mai presus decat celelalte. Moartea insa va fi proba de foc sau de tacere pentru oricare dintre adevarurile pentru care ardem acum. Vom muri si vom vedea. Ca sa ma autoparafrazez:”vom muri si vom vedea” am reusit sa adun intr-o propozitie scurta ideea ca daca ne mortificam si ne omoram eul, atunci vom vedea si vom fi liberi. Aceasta asasinare a egoului poate fi o avanpremiera la moartea definitiva, o forma de simulare dar… din pacate tot nu rezolva problema. Nelinistea mea si poate ca nu gresesc daca spun a noastra rezida in nevoia disperata de a vedea, simti, auzi, gandi si dincolo de moarte. Cristiana: Ai foarte mare dreptate sa judeci conform acelui motto. Tot astfel functionez si eu. Mi-e frica de paradigma si de corolarul ei dogma si poate de aceea ma chinui in fata unor asertiuni axiomatice si-mi chinuiesc si prietenii cu intrebarile mele, cateodata prostesti. Dupa cum am observat cu totii, adevarurile spirituale au devenit imuabile pentru unii. Plecand de la ele au aparut minunate castele in Spania. Noile teorii spiritualiste eclectice, bobastice, pline de mistere sisecrete revelate, adevarate balonase continand bashini colorate( va rog sa-mi iertati limbajul, nu cunosc nici un sinonim, fie el si medical:-)) ma indeamna sa ma tin de nas si sa le intep cu vorba. Nu este cazul si cu aforismul domnului Teodorescu care poate sta cu cinste alaturi de cele 9 „fericiri” ale apostolului Matei (V, 3-12). Asta ca sa nu uitam de subiect.:-)
Baraka se gaseste pe You Tube. Sunt vreo 3 versiuni care le cunosc, dar se poate sa fie chiar si mai multe. Eu am CD cu Baraka (1) – este un film foarte dur pe alocuri. Se expun insa lucruri de cunoastere deosebita, printre altele. Dar trebuie sa fii tare la unele portiuni. M-am uitat acum pe You Tube, nu sunt decat bucatele de 10 minute si publicitate. Sunt vreo 60 de filmulete, cautati pe acolo, poate se face din ele o inregistrare completa. Nu este ceva multumitor, dar macar si atat. Prima Baraka, pe care o am eu, este un spectacol de sunet si imagine, nu film artistic si nici documentar vorbit. Dar este suficient de explicit si asa, cred eu.. Impresionant. Daca sunteti din Bucuresti sau veniti prin Bucuresti, Baraka (1) va pot da si eu. Merita efortul. Cred ca pot face rost si de celalate 2, daca au ramas doar 3 pana acum, din cate stiu eu.
Multumesc pentru incurajare si incredere, dragii mei. Multumesc si dlui Teodorescu pentru gazduire, am facut cunostinta aici cu oameni remarcabili.. Sa fiti sanatosi si luminosi!!
neanonimule, daca tu te-ai nascut a doua oara printr-o concluzie logica si vrei sa ne luminezi si pe noi,mi se pare crestineste… dar daca nu te-ai nascut din nou atunci discutia ramane in cautarea adevarului unic si eliberator.
Stimata doamna Elena Ciobanu, chiar daca domeniul dvs de activitate este agricultura, nu trebuie sa abandonati cultura la pamant. Citatul este cat se poate de autentic, ii apartine Mantuitorului, si cred, ca inainte sa emiteti pareri, daca ceva este fals, sau nu, trebuie sa va documentati. Cu multa dragoste!
mpeople: şi care e întrebarea? 🙂 Dacă L-ai acceptat pe Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, ca Mântuitor („eliberator”), eşti salvat, eşti liber. De aia este El Calea, Adevărul şi Viaţa, nu? 😉
Dan Ioaniţescu: Viaţa în sine nu este nimic fără Dumnezeu (este mijloc nu scop). Viaţa în Isus este cea adevărată! Acceptă-L în viaţa ta şi vei avea multe răspunsuri.
Cristiana: vezi cum a atras diavolul pe Eva în păcat: spunându-i că va creşte în cunoaştere! Nu te lăsa înşelată. Cu cât eşti mai simplu şi cu cât Îl accepţi pe El în viaţa ta, cu atât mai bine. Evelaţia spirituală, misticismul, esoterismul, et co., sunt uneltele diavolului. Nu uitaţi că a fost cea mai inteligentă fiinţă din Creaţie, şi încă mai este!
„Veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face liberi”
…
Care este Adevarul?
…
Isus este Calea, Adevărul şi Viaţa. Şi nimeni nu merge la Tatăl decât prin El.
Atâta misticism, esoterism…! Pentru ce?!
Parerea mea este ca, cu cat entitatile sunt mai evoluate, cu atat mai mult cunoasterile lor sunt mai ample si mai profunde, aplicatiile lor se universalizeaza si ajutorul oferit noua este mai complex – si mai subtil totodata. Numai asa avem parte de liberul arbitru in manifestarile noastre.. pe care liber arbitru ni-l contestam noi, oamenii – unul altuia, mereu…
Nu ar trebui sa credem ca Marii Constructori ai universurilor si-au incheiat definitiv treaba si acum se uita la noi cum le folosim creatia, judecandu-ne clipa de clipa in fel si chip, nascocind acum tot felul de chestii cu care sa ne pedepseasca dupa cum nu am facut cu ceea ce au gandit ei… Limitandu-NE si limitandu-SE deopotriva.
Creatia este infinita si permanenta.
Nu dorim oare sa o stim si noi??!! Totul ni se ofera cu generozitate – noi ne oprim din cunoastere. Pe noi insine si pe altii.
Da, aceasta este Calea, acesta este Adevarul si chiar aceasta este Viata noastra eterna… Dar vrem sa o si cunoastem. Aratandu-ne ce a putut face si spunand ca vom face inca si mai mult decat a facut El (nu ca nu ar fi putut, ci pentru ca nu puteam noi sa intelegem atunci la ce arf i putut ajunge cunoasterea noastra acum si in alte vremuri, mai departe..), Iisus ne invita (cred eu) sa vedem, sa incercam, sa vrem, sa putem…
Sa incercam si sa ne ajutam reciproc in cautari, asa cum ne-a ajutat si El.
Eu cred ca aceasta este Calea, Adevarul si Viata.
Domnule Teodorescu, Cristiana, neAnonimule si toti cei care veti citi, poate ca este urat afara, poate ca e stres de criza, poate ca 2012 ma lucreaza la subliminal, poate nu am dormit destul, poate nu am destula dragoste, poate sunt frustrat din nspe motive sau poate nici una dintre ele dar mie mi se pare ca:
Fericirea este subiectiva….
Caile sunt nenumarate….
Adevarul este asimptotic….
VIATA este cel mai mare dar al lui Dumnezeu.
Ea este cheia pentru fericire, cale si adevar. Fara ea totul se goleste de continut si se asterne tacerea… Binele si raul, frumosul si uratul, Dumnezeu si Fiara isi pierd sensul fara o minte care sa le observe si sa le valorizeze. Frica si nesiguranta existentei vietii vesnice personale ne arunca cu disperare in tot felul de teorii. Credintele personale sau colective sunt atat de diferite, caile, adevarurile si fericirile atat de pestrite si elucubrante incat ma indoiesc de orisice fel de credinta, inclusiv de a mea. Fiecare capata certitudini subiective pentru credinta sa subiectiva. Tuturor ne-ar placea sa ne stim mantuiti.. Mintea are nevoie sa se agate de ceva…. Mintea creaza realitatea dar tot ea creaza si irealitatea. Ramanem in continuare captivi intr-o singura viata sau intr-un ciclu de vieti sau in viata vesnica, numai El poate sa stie. Sau Ea. 🙂
Aforismul dvs. domnule Teodorescu nu poate fi probat decat de mostenitorii pamantului. Va respect si va apreciez opiniile, altfel nu as da buzna in sufrageria dvs. Sa dea Dumnezeu sa fie precum spuneti! In cel mai pesimist dar realist scenariu, daca ar surveni un cataclism nuclear sau cosmic, mostenitorii pamantului vor putea fi intr-un caz fericit, cateva bacterii.
Sa iubiti, sa fiti iubiti si sa va bucurati de viata in fiecare secunda! Vibrez pentru voi!
Cristiana, ma straduiesc sa invat de la tine.
Ma bucur sa te vad din nou aici.:-) Te rog sa ma crezi ca nu am intentionat sa fac un comentariu epicurianist sau nihilist si tare m-as bucura sa stiu ca vad lucrurile stramb. Sincer!
Isus este Calea, Adevărul şi Viaţa. Şi nimeni nu merge la Tatăl decât prin El.
daca ne gandim ca el a reprezentat Iubirea neconditionata in stare pura, eu cred ca prin ea , prin aceasta constiinta Christica se ajunge la tatal ( la punctul in care ne dizolvam in oceanul de Iubire de unde am fost creati)
@Dan, bunul meu prieten (sper ca-mi dai voie sa te numesc astfel, chiar daca se intampla la nivel virtual), comentariile tale nu prididesc in a ma fascina mereu.
Imi lipsesc cuvintele, dovedindu-mi saracia in aceasta privinta, astfel ca imi ramane doar sa spun – subscriu celor scrise de tine, cu precadere la:
„Fericirea este subiectiva…
Caile sunt nenumarate…
Adevarul este asimptotic…
VIATA este cel mai mare DAR al lui Dumnezeu.”
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Draga Dan,
Tu vezi totul in Adevarul tau de acum, care nu este mai putin adevarat ca alt adevar.
Adevarul ni se reveleaza treptat..daca ii dam Voie.
Tu, Dan, nu inveti de la mine… tu inveti din tine. Altii pot sa isi aduca aminte, sa vada ceva.. important este sa aduca aminte ce exista, si altii sa-si aduca aminte ca pot s-o faca. Dupa ce isi termina alte treburi. Sau in timp ce le fac si pe celelalte. Caci ne fura viata si putem sa ne sustragem acestor „furtisaguri”…
Eu am cele mai mari dubii, si din ele de multe ori nu pot dormi. Am destule dubii ca sa ma hraneasca ani buni de acum incolo. Am scris zilele trecute pe un site ca am plans si cred ca am fost crezuta manipulatoare. Sinceritatea poate fi atat de murdara pt. unii.. Am plans pentru ca era adevarat: bucuria unora, sau echilibrul altora poate parea manipulator… dar nu le+am mai spus asta. Simteam ca trebuie sa ma retrag si am facut-o. Simt ca daca vreau sa fiu acceptata e ca si cum as manipula pe altii. Si nu vreau. Stii care este motto ul meu: „Indoiti-va de tot ceea ce scriu, pentru ca voi insiva sa cautati si sa aflati cu propriile voastre puteri pe care cu siguranta le aveti”…………..
Cred ca nu pot decat sa scriu, dar voi scrie pe blogurile mele. Am dubii si ca fac bine sa ma bag in blogurile altora.. Stau, vorba ta, in sufrageria mea si vorbesc la „telefon” cu cei care doresc sa discute cu mine. Macar pot sa dau uneori o vorba buna si o mangaiere celor din jur. Cand imbratisez cu tot dragul pe cineva – pe oricine – simt ca nu am dubii, simt ca am pt. ce trai…
Si cam atat….
Si totusi cu bucurie, Cristiana
mare dreptate ai Cristina..m-am regasit mult in cele spuse de tine..
nu avem decat Sufletul nostru in care sa avem incredere si aceste dubii care sunt mereu, ne ajuta sa ne re-descoperim din ce in ce mai mult..
Draga Cristiana,
Iarta-ma ca am scris Cristina din greseala..
Nu e nici un motiv de iertare… crede-ma! Ci de bucurie!! Ma bucur ca ma intelegi.. Atunci intelegi si ce este in sufletul meu!! Si pentru asta iti multumesc tie, lui Dumnezeu!.. Tuturor, in fond, prin toti si toate ne gasim calea catre..
Calea!!
e reciproc Cristiana,si eu iti multumesc! nu ne -am intalnit intamplator. si eu trec prin aceleasi stari si citind ce scrii am inteles ca sunt firesti , ca ele ne ajuta..
Felicitari pentru emisiune, ce surpriza placuta a fost pentru mine Marius Dragomir, pe Zoltan Andras l-am mai vazut in emisiunile tale. Foarte interesant subiectul abordat. Poate intr-o alta emisiune vei aborada putin mai mult subiectul postului si cum trebuie tinut el, ieri incepuseti sa vorbiti lucruri interesante despre subiectul acesta.
Doua intrebari am, poate reusesti sa ma ajuti:
1. Unde pot gasi documentarul Baraka?
2. Cine este autorul cartii Teoria intregului?
Si am si o rugaminte: anunta-ne te rog si pe noi pe blog despre evenimetele pe teme ezoterice ce au loc la noi in tara (festivaluri, conferinte, etc) poate resim unii dintre noi sa participam.
Multumesc!
Daca tot spuneti ca este atat de bun documentarul de ce nu l-am putea vedea si noi cei mai de departe de Bucuresti la TV.
M-ati emotionat! Caldura umana…mmmmmm…!!!
Bunii mei prieteni (anonimule pamantean, ai dreptate) ma indatorati foarte tare! De la voi primesc starea, bucuria, armonia, nu vorbe goale.
Anonimule pamantean: „DAR” trebuie sa-l inteleg ca pe un mare „INSA” 🙂 sau ca pe un „CADOU „? Calamburul este magnific.
Camelia: inafara unor adevaruri mici, legate de viata si de moarte, pe care sunt constient ca le avem cu totii, eu nu am un Adevar. Am zis ca ,,mi se pare ca”, m-am ferit sa spun ca eu cred. E trist ca este asa, o certitudine poate sa-ti orienteze viata dar ma straduiesc alaturi de voi si cu ajutorul vostru sa ma mai luminez o tzira. E adevarat ca nici un adevar nu este mai presus decat celelalte. Moartea insa va fi proba de foc sau de tacere pentru oricare dintre adevarurile pentru care ardem acum.
Vom muri si vom vedea.
Ca sa ma autoparafrazez:”vom muri si vom vedea” am reusit sa adun intr-o propozitie scurta ideea ca daca ne mortificam si ne omoram eul, atunci vom vedea si vom fi liberi. Aceasta asasinare a egoului poate fi o avanpremiera la moartea definitiva, o forma de simulare dar… din pacate tot nu rezolva problema.
Nelinistea mea si poate ca nu gresesc daca spun a noastra rezida in nevoia disperata de a vedea, simti, auzi, gandi si dincolo de moarte.
Cristiana: Ai foarte mare dreptate sa judeci conform acelui motto. Tot astfel functionez si eu. Mi-e frica de paradigma si de corolarul ei dogma si poate de aceea ma chinui in fata unor asertiuni axiomatice si-mi chinuiesc si prietenii cu intrebarile mele, cateodata prostesti. Dupa cum am observat cu totii, adevarurile spirituale au devenit imuabile pentru unii. Plecand de la ele au aparut minunate castele in Spania. Noile teorii spiritualiste eclectice, bobastice, pline de mistere sisecrete revelate, adevarate balonase continand bashini colorate( va rog sa-mi iertati limbajul, nu cunosc nici un sinonim, fie el si medical:-)) ma indeamna sa ma tin de nas si sa le intep cu vorba.
Nu este cazul si cu aforismul domnului Teodorescu care poate sta cu cinste alaturi de cele 9 „fericiri” ale apostolului Matei (V, 3-12). Asta ca sa nu uitam de subiect.:-)
Baraka se gaseste pe You Tube. Sunt vreo 3 versiuni care le cunosc, dar se poate sa fie chiar si mai multe. Eu am CD cu Baraka (1) – este un film foarte dur pe alocuri. Se expun insa lucruri de cunoastere deosebita, printre altele. Dar trebuie sa fii tare la unele portiuni.
M-am uitat acum pe You Tube, nu sunt decat bucatele de 10 minute si publicitate. Sunt vreo 60 de filmulete, cautati pe acolo, poate se face din ele o inregistrare completa. Nu este ceva multumitor, dar macar si atat. Prima Baraka, pe care o am eu, este un spectacol de sunet si imagine, nu film artistic si nici documentar vorbit. Dar este suficient de explicit si asa, cred eu.. Impresionant.
Daca sunteti din Bucuresti sau veniti prin Bucuresti, Baraka (1) va pot da si eu. Merita efortul. Cred ca pot face rost si de celalate 2, daca au ramas doar 3 pana acum, din cate stiu eu.
Draga Dan,
In fiecare moment , toti avem cate un Adevar. Trebuie doar sa ni-l asumam, sa ni-l acceptam , si notiunile apoi se vor transforma continuu.
Multumesc pentru incurajare si incredere, dragii mei.
Multumesc si dlui Teodorescu pentru gazduire, am facut cunostinta aici cu oameni remarcabili..
Sa fiti sanatosi si luminosi!!
neanonimule,
daca tu te-ai nascut a doua oara printr-o concluzie logica si vrei sa ne luminezi si pe noi,mi se pare crestineste…
dar daca nu te-ai nascut din nou atunci discutia ramane in cautarea adevarului unic si eliberator.
Ce fals citat e asta? Iisus a spus de fapt ca cei blanzi vor mosteni pamantul!
Comentand falsul citat:
Perseventa e buna doar daca e benefica. Mai exista si perseverenta in prostie, in greseala, in falsitate…
Stimata doamna Elena Ciobanu, chiar daca domeniul dvs de activitate este agricultura, nu trebuie sa abandonati cultura la pamant. Citatul este cat se poate de autentic, ii apartine Mantuitorului, si cred, ca inainte sa emiteti pareri, daca ceva este fals, sau nu, trebuie sa va documentati. Cu multa dragoste!
si umila mea intrebare, ca de obicei
http://binele-bun.blogspot.com/2009/06/perseverenta-si-multumiri.html
mpeople:
şi care e întrebarea? 🙂
Dacă L-ai acceptat pe Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, ca Mântuitor („eliberator”), eşti salvat, eşti liber. De aia este El Calea, Adevărul şi Viaţa, nu? 😉
Dan Ioaniţescu:
Viaţa în sine nu este nimic fără Dumnezeu (este mijloc nu scop). Viaţa în Isus este cea adevărată! Acceptă-L în viaţa ta şi vei avea multe răspunsuri.
Cristiana:
vezi cum a atras diavolul pe Eva în păcat: spunându-i că va creşte în cunoaştere! Nu te lăsa înşelată. Cu cât eşti mai simplu şi cu cât Îl accepţi pe El în viaţa ta, cu atât mai bine.
Evelaţia spirituală, misticismul, esoterismul, et co., sunt uneltele diavolului. Nu uitaţi că a fost cea mai inteligentă fiinţă din Creaţie, şi încă mai este!